UPDATE: Peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, a anunţat marţi preşedintele Comitetului, Tian Xuejun.
Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte „un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, „cel mai important şi mai vast cunoscut”, a subliniat Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU care a recomandat clasarea sa.
Adrian Cioroianu, delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, a precizat pe Facebook: „În Patrimoniul UNESCO nu intră întreaga localitate Roşia Montană, ci o arie delimitată, cea care apare în dosarul depus de guvernul României (prin delegaţia pe care am condus-o) în ianuarie 2017 şi, apoi, în ianuarie 2020. În dosar este vorba, în principal, despre fosta exploatare/mină romană (adică de pe vremea Imperiului roman, ca să fie clar) şi nu de întreaga zonă Roşia Montană”.
De asemenea, istoricul a subliniat că „înscrierea pe lista Patrimoniul Mondial NU EXCLUDE continuarea exploatării în zonă, cândva, în viitor, de către firme româneşti sau în parteneriate. În istoria recentă a UNESCO au fost cazuri de state care au decis modificarea/exploatarea unor situri, drept care ele au fost retrase de pe lista Patrimoniului Mondial.
Includerea minelor de aur în Patrimoniul Mondial de UNESCO este o decizie care ar putea „îngropa” proiectul controversat de exploatare în zonă.
În acest sens, locuitorii sunt divizaţi: o parte apără această comoară, în timp ce alţii cred că doar extracţia ar salva zona.
Sămânţa discordiei a fost plantată în anii 1990, atunci când compania canadiană Gabriel Resources s-a instalat în comună cu scopul de a extrage 300 de tone de aur şi 1.600 de argint, distrugând patru munţi masivi, inclusiv cu majoritatea rămăşiţelor romane.
__________________________________________________________
Dosarul Roşia Montană, amânat de Comitetul UNESCO. Mai sunt trei zile în care poate fi discutat
Discuţiile privind includerea sitului Roşia Montană în Patrimoniul Mondial, care urmau să aibă loc duminică, la Fuzhou, China, unde este reunit Comitetul UNESCO, au fost reprogramate.
Întâlnirea a fost întreruptă de Tian Xuejun, vice-ministru chinez al Educaţiei şi preşedinte al Comisiei Naţionale Chineze pentru UNESCO. Candidaturile dosarelor la UNESCO vor fi discutate până în 28 iulie.
Duminică, dosarul ”Roşia Montană” trebuia discutat în Comisia UNESCO. Ministrul Culturii a afirmat că o eventuală listare a Roşiei Montane la UNESCO poate duce la la pierderea procesului cu Gabriel Resources.
Compania canadiană invocă un prejudiciu de 5 miliarde de dolari, iar listarea zonei în patrimoniul mondial UNESCO ar reprezenta o confirmare că statul român blochează dreptul companiei de a efectua activităţi de minerit în zonă, după ce acelaşi stat i-a acordat licenţa de exploatare în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Procesul a demarat în urmă cu 4 ani iar miza se apropie de 5 miliarde de dolari. Dosarul Roşia Montană se află pe ordinea de zi a Comitetului la poziţia 17, din cele 26 de nominalizări programate şi a fost trimis către UNESCO pe 4 ianuarie 2017 de către ministrul Culturii, Corina Şuteu, în ultimele zile de mandat ale Guvernului Cioloş.
În iunie 2018, guvernul Dăncilă a solicitat amânarea dosarului în plenul Comitetului UNESCO. Solicitarea a fost aprobată cu menţiunea că acesta trebuie retrimis în maximum trei ani, altfel recomandarea de înscriere va expira.
În ultima zi a lui ianuarie 2020, guvernul Ludovic Orban a reluat procedura pentru UNESCO. Nominalizarea se află acum pe ordinea de zi a Comitetului UNESCO, cu recomandare de înscriere din partea ICOMOS, organism consultativ de specialitate al UNESCO. Ca şi în 2018, ICOMOS recomandă, simultan cu includerea pe Lista Patrimoniului Mondial, şi includerea în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.
Proces cu despăgubiri de miliarde de dolari În 2015, Gabriel Resources a anunţat că a dat în judecată România la Curtea de Arbitraj a Băncii Mondiale pentru un prejudiciu de 4,4 miliarde de dolari, ca urmare a respingerii legii prin care putea începe exploatarea zăcământului.
Procesul în faţa unei instante arbitrale a fost posibil în baza acordurilor bilaterale de protecţie a investiţiilor (BIT) încheiate de România cu Canada, pe de o parte, şi cu Marea Britanie şi Irlanda de Nord, pe de cealaltă parte. Judecata, care durează deja de peste cinci ani, ar putea fi încheiată în 2021.
Înscrierea dosarului, spun multe voci din lumea politică şi chiar din interiorul Guvernului, ar echivala cu creşterea şanselor ca România să fie obligată să plătească aceşti bani.
Lasă un răspuns