Astăzi, se împlinesc 20 de ani de la cea mai mare performanță a echipei de pe malul Borcei!
Anul competitional 1991/1992 nu poate fi uitat de iubitorii fotbalului calarasean! Este anul cele mai performante la nivel national – doar golul marcat de Varga în min. 82 (dupa de împreuna cu Baban au etalat toata experienta pe care o aveau) al jocului retur de la Timisoara, a stopat Dunarea Calarasi de a accede în semifinalele Cupei Romîniei.
Dar, ca orice amintire nu ar avea substanta – pentru cei care îsi amintesc acele meciuri – si nu ar putea fi înteleasa de cei care stau, asculta si citesti pe fata loc ca nu le vine sa creada!
Finalul de campionat 1990/1991 a gasit Dunarea Calarasi pe locul 2, la 7 puncte de Portul Constanta, care a promovat în divizia B, desi în meciurile directe elevii lui Marian Catana reusisera doua victorii, ambele cu 1-0 împotriva docherilor constanteni! Dar, ne-a batut … Rapid Fetesti!!
Clubul Dunarea Calarasi avea o conducere noua.
Cu o conducere la club noua, formata din Doru Ioan Taracila – presedinte de onoare, Ion Comsa – presedinte executiv, Gheorghe Alexandru – vicepresedinte si cu un antrenor nou (pentru acele vremuri), dar vechi la club. Ion Merlan (care mai antrenase Celuloza în perioadele 1969/1970, 1970/1971 pâna in etapa a VIII-a, 1974/1975 în retur si 1979/1980), se stabilea obiectiv clar – formarea unei echipe competitive si promovarea în divizia B în urmatorii doi ani competitionali.
Profesorul Ion Merlan va pregati si conduce echipa în perioada precompetitionala si primele doua etape din tur. Iar dupa semiesecul cu I.S.C.I.P. Ulmeni si înfrângerea de la Fetesti, cu Rapid, va fi schimbat si instalat antrenor principal Marian Catana, iar antrenor secund, Mircea Banu.
Ambii antrenori, dar si cu “complicitatea” presedintelui executiv, Ion Comsa, au format un lot competitiv. Din care faceau parte: Petrisor Toma, Titus Cojocaru, Mircea Minescu, Costel Borcan, Nicusor Stanciu, Constantin Petre, Marius Milea, Valentin Nicolae, Marius Marinache, Dorinel Dinca, Dan Andronache, George Simion, Ilie Zeciu, Nicusor Marcu, Nelu Farin, Gheorghe Vlase, Vasile Sebe, V. Vlad, Constantin Stefan, Virgilica Bogatu, Florin Marin si Florea Mihaila (ultimii patru, din retur).
În acest context, editia de campionat 1991/1992 a fost de exceptie, cu o ascensiune a echipei în Cupa României mai – mai sa … deschida usa semifinalelor, ascensiune care a mirat pe toata lumea, dar si cu un final de campionat plin de satisfactie – o noua promovare în divizia B dupa “lupte grele” cu Danubiana Bucuresti, Unirea Tricolor Bucuresti, Victoria Giurgiu si Viscofil Bucuresti.
Dar, o echipa mica, dintr-un colt al tarii a fost pe buzele tuturor românilor! Si despre ea vom vorbi si ne vom aminti cu mare placere.
Partea I
doua competiţie, ca importanţă, după campionat, este Cupa României. Organizată pe principiul “dublei şanse” (spre deosebire de principiul “fiecare cu fiecare” aplicat campionatelor), sistemul de joc pentru Cupă se aplică în toată Europa, în paralel cu jocurile din campionate.
În România, jucurile dotate cu Cupa, au început să fie organizate în anul 1933, prima echipă care a câştigat trofeul fiind Ripensia Timişoara, 5-0 în finală cu Universitatea Cluj. Trofeul acordat învingătoarei s-a pierdut. Cel de-al doilea trofeu, pus în joc în 1948, a fost scos din circulaţie. Avind împrimată pe el stema R.P.R. (mult timp s-a numit Cupa R.P.R.). Este păstrat la F.R.F. în sala de trofee.
Actualul trofeu, pus în circulaţie, a fost dăruit de fostul tenisman Ion Ţiriac, fiind confecţionat din argint masiv, în greutate de 12 kg, prelucrat în germania de către un bijutier.
În perioada 1943-1947 nu s-au organizat jocuri de Cupa României, în ediţia 1987/1988, trofeul a fost retras (după 1990), echipei câştigătoare (Steaua) şi nu s-a mai acordat.
În România, jucurile dotate cu Cupa, au început să fie organizate în anul 1933, prima echipă care a câştigat trofeul fiind Ripensia Timişoara, 5-0 în finală cu Universitatea Cluj. Trofeul acordat învingătoarei s-a pierdut. Cel de-al doilea trofeu, pus în joc în 1948, a fost scos din circulaţie. Avind împrimată pe el stema R.P.R. (mult timp s-a numit Cupa R.P.R.). Este păstrat la F.R.F. în sala de trofee.
Actualul trofeu, pus în circulaţie, a fost dăruit de fostul tenisman Ion Ţiriac, fiind confecţionat din argint masiv, în greutate de 12 kg, prelucrat în germania de către un bijutier.
În perioada 1943-1947 nu s-au organizat jocuri de Cupa României, în ediţia 1987/1988, trofeul a fost retras (după 1990), echipei câştigătoare (Steaua) şi nu s-a mai acordat.
Mult timp, aceste jocuri, de Cupă, au fost deschise tuturor echipelor, indiferent dacă activau sau nu în campionate, dar care trebuiau să recunoască regulamentul competiţiei, să aibă posibilitatea de a juca meciurile pe un teren omologat şi să aibă echipament corespunzător. De aici a venit denumirea de “competiţia K.O.”, pentru că se înscriau şi jucau echipe care nu activau în campionate de fotbal şi, care, ajunseseră să elimine echipe “cu nume”. Dar erau şi echipe “mici”, care jucau în campionate de divizia B sau divizia C şi au ajuns să câştige trofeul – Metalul Reşiţa (2-0 în finală cu Dinamo Bucureşti), Arieşul Turda (2-1 în finală cu Rapid Bucureşti), ori finala din anul 1972 dintre Chimia Râmnicu Vâlcea şi Constructorul Galaţi. Pornind de la cazul echipei “Cavalerii Fluierului” din Piteşti, care a făcut ravagii în vreo două ediţii, s-a decis ca la competiţie să participe numai echipele afiliate, la A.J.F. sau F.R.F.
Înaintea debutului ediţiei “Cupa României 1990/1992”, două echipe au ridicat problema nerepetării jocului din finală în caz de egalitate, înclusiv după prelungiri şi să se facă departajarea prin executarea loviturilor de la 11 m. Aceste echipe erau Steaua şi Politehnica Timişoara. Adică tocami cele două echipe care ajungeau – după câte peripeţii! – să joace finala în vara anului 1992, să o termine la egalitate, inclusiv după prelungiri (1-1), iar câştigătoarea să fie hotărâtă la … loteria penalty-urilor (Steaua cu 3-2)
Cine bănuia că, la jocul cu Dunărea de la Grădiştea, Dunărea Călăraşi ne va face o imensă bucurie şi va juca în primăvara anului 1992 în faza optimilor Cupei României, şansa de a intra în semifinale? Nimeni! Şi totuşi …
Înaintea debutului ediţiei “Cupa României 1990/1992”, două echipe au ridicat problema nerepetării jocului din finală în caz de egalitate, înclusiv după prelungiri şi să se facă departajarea prin executarea loviturilor de la 11 m. Aceste echipe erau Steaua şi Politehnica Timişoara. Adică tocami cele două echipe care ajungeau – după câte peripeţii! – să joace finala în vara anului 1992, să o termine la egalitate, inclusiv după prelungiri (1-1), iar câştigătoarea să fie hotărâtă la … loteria penalty-urilor (Steaua cu 3-2)
Cine bănuia că, la jocul cu Dunărea de la Grădiştea, Dunărea Călăraşi ne va face o imensă bucurie şi va juca în primăvara anului 1992 în faza optimilor Cupei României, şansa de a intra în semifinale? Nimeni! Şi totuşi …
18 IULIE 1991
Meciul nici nu mai trebuia să se joace. Noi ştiam că se va juca de la ora 14,00 şi ne-am prezentat la stadion regulamentar. Acolo … nimeni, doar arbitrii, care stăteau şi ei la umbră! Era un sfârşit de septembrie foarte călduros.
Pe la ora 14,25, încep să apară oficialii şi jucătorii echipei, care călare pe biciclete, care pe jos, cu echipamentul în sacoşe de plastic. Ei ştiau că meciul se va juca la ora 15,00! Şi cum arbitrii nu încheiaseră raportul de arbitraj, la dorinţa preşedintelui Ion Comşa, meciul a avut loc, iar raportul de arbitraj a fost completat cu scorul din teren. Asta este! În fond, esenţială era calificarea noastră, dar şi faptul că urma să jucăm la Călăraşi cu o echipă din divizia B!
Pe la ora 14,25, încep să apară oficialii şi jucătorii echipei, care călare pe biciclete, care pe jos, cu echipamentul în sacoşe de plastic. Ei ştiau că meciul se va juca la ora 15,00! Şi cum arbitrii nu încheiaseră raportul de arbitraj, la dorinţa preşedintelui Ion Comşa, meciul a avut loc, iar raportul de arbitraj a fost completat cu scorul din teren. Asta este! În fond, esenţială era calificarea noastră, dar şi faptul că urma să jucăm la Călăraşi cu o echipă din divizia B!
29 octombrie 1991
A fost un meci în care Dunărea a încântat asistenţa. Deşi plouase cu o zi mai devreme şi terenul era moale, Dunărea a dominat partida, lucru recunoscut de antrenorul oaspeţilor, Ion Marin. Numai o clipă de neatenţie, la un corner când Lucian Popescu a rămas fără marcaj a clătinat o echipă bine antrenată, bine aşezată în teren de antrenorul Marian Catană. A egalat Andronache. A fost egal şi după prelungiri, iar la loviturile de departajare, pe care Catană le exersase la antrenamente, noi am marcat cu toţi cei 5 jucători din primii executanţi, oaspeţii numai 3 goluri, Toma parând o minge şi una fiind peste poartă.
Urma o echipă de divizia A, pe terenul din Călăraşi. După tragerea la sorţi, la Călăraşi urma să vină Gloria Bistriţa.Meciul urma să se joace în primăvara anului 1992.
Urma o echipă de divizia A, pe terenul din Călăraşi. După tragerea la sorţi, la Călăraşi urma să vină Gloria Bistriţa.Meciul urma să se joace în primăvara anului 1992.
Partea a II-a
01 martie 1992
Programul de meci încastrat in text, la fel şi poza lui Andronache şi C-tin Ştefan
Între locul 2 din divizia C şi locul 7 din divizia A, este – teoretic – o diferenţă apreciabilă care, în mod normal, nu putea pune problema învingătoarei. Şi totuşi, “buturuga mică” şi-a adeverit şi de data acesta renumele. Dunărea a jucat fără complexe, ci aplomb, s-a concentrat mai mult şi a muncit cât pentru două meciuri din campionatul său. Ei au deschis scorul în min. 13, când Farin l-a pus într-o situaţie excelentă pe ANDRONACHE, care a trims cu calm pe lângă Dinu, ieşit tardiv.
Programul de meci încastrat in text, la fel şi poza lui Andronache şi C-tin Ştefan
Între locul 2 din divizia C şi locul 7 din divizia A, este – teoretic – o diferenţă apreciabilă care, în mod normal, nu putea pune problema învingătoarei. Şi totuşi, “buturuga mică” şi-a adeverit şi de data acesta renumele. Dunărea a jucat fără complexe, ci aplomb, s-a concentrat mai mult şi a muncit cât pentru două meciuri din campionatul său. Ei au deschis scorul în min. 13, când Farin l-a pus într-o situaţie excelentă pe ANDRONACHE, care a trims cu calm pe lângă Dinu, ieşit tardiv.
În min. 22, Moldovan egalează cu capul, gol la care gazdele au acuzat ofsaid. În min. 43 însă, Dunărea va lua din nou conducerea în urma unei faze confuze în care ŞTEFAN a speculat o gafă a apărării bistriţene.
La reluare, Gloria atacă hotărât şi golul egalării pluteşte în aer. Dar el va cădea tot în poarta bistriţenilor, când acelaşi ŞTEFAN înscrie cu capul şi aruncă tribunele în delir. Un gol cu care Dunărea va sprinta spre optimile de finală. În min. 90, golul marcat de Pîrvu, va fi doar golul zvâcnirii de orgoliu a unei divizionare A, eliminată de o divizionară C!
Arbitru: M. Constantinescu (Bucureşti)
Dunărea: Toma – Minescu, Simion, Borcan, Sebe – Stanciu (59 V. Nicolae), Milea, Vlase – Ştefan, Farin, Andronache.
Gloria: Dinu – Roman (46 Pîrvu), Artiom, Tătăran, Sărmăşan – Balaur (63 Pintea), Eduard, Iftodi, Rus – Şuvagău, V. Moldovan.
“Tribune în delir” – Mihai Ionescu / Sportul Românesc din 02 martie 1992
La reluare, Gloria atacă hotărât şi golul egalării pluteşte în aer. Dar el va cădea tot în poarta bistriţenilor, când acelaşi ŞTEFAN înscrie cu capul şi aruncă tribunele în delir. Un gol cu care Dunărea va sprinta spre optimile de finală. În min. 90, golul marcat de Pîrvu, va fi doar golul zvâcnirii de orgoliu a unei divizionare A, eliminată de o divizionară C!
Arbitru: M. Constantinescu (Bucureşti)
Dunărea: Toma – Minescu, Simion, Borcan, Sebe – Stanciu (59 V. Nicolae), Milea, Vlase – Ştefan, Farin, Andronache.
Gloria: Dinu – Roman (46 Pîrvu), Artiom, Tătăran, Sărmăşan – Balaur (63 Pintea), Eduard, Iftodi, Rus – Şuvagău, V. Moldovan.
“Tribune în delir” – Mihai Ionescu / Sportul Românesc din 02 martie 1992
Cine nu cunştea echipele nu putea spune care este din divizia A şi care-i din C!
Din start, Dunărea a jucat deschis şi după ce au ratat o bună ocazie în min. 6, au deschis scorul în min. 13 după o fază de toată frumuseţea în care Farin a pătruns cu tupeu, a centrat şi ANDRONACHE a înscris pe lângă Dinu, ieşit tardiv.
Conduşi pe tabela de scor, dar mai ales ca joc, bistriţenii reuşesc restabilirea egalităţii în min. 22 prin V. Moldovan, printr-o lovitură cu capul.
Gloria se părea ca-şi va impune jocul. Nu va fi aşa, pentru că în min. 43, ŞTEFAN înscrie din nou pentru divizionara C.
La reluare, superioritatea echipei de la Dunăre va fi şi mai evidentă, iar în min. 65, ŞTEFAN cu un superb “lift” va relua în plasă o lovitură liberă, un fel de corner mai scurt.
Descumpăniţi, divizionarii A sunt surprinşi de vigoarea atacurilor gazdelor, dar Farin, Andronache şi Ştefan ratează un scor umilitor. Golul de 3-2 marcat de Pîrvu, va fi o palidă consolare pentru bistriţeni, eliminaţi de o divizionară C!
A arbitrat foarte bine: M. Constantinescu (Bucureşti)
Dunărea: Toma – Minescu, Simion, Borcan, Sebe – Stanciu (59 V. Nicolae), Milea, Vlase – Ştefan, Farin, Andronache.
Gloria: Dinu – Roman (46 Pîrvu), Artiom, Tătăran, Sărmăşan – Balaur (63 Pintea), Eduard, Iftodi, Rus – Şuvagău, V. Moldovan.
Gheorghe Nertea – Gazeta Sporturilor / 02 martie 1992
Din start, Dunărea a jucat deschis şi după ce au ratat o bună ocazie în min. 6, au deschis scorul în min. 13 după o fază de toată frumuseţea în care Farin a pătruns cu tupeu, a centrat şi ANDRONACHE a înscris pe lângă Dinu, ieşit tardiv.
Conduşi pe tabela de scor, dar mai ales ca joc, bistriţenii reuşesc restabilirea egalităţii în min. 22 prin V. Moldovan, printr-o lovitură cu capul.
Gloria se părea ca-şi va impune jocul. Nu va fi aşa, pentru că în min. 43, ŞTEFAN înscrie din nou pentru divizionara C.
La reluare, superioritatea echipei de la Dunăre va fi şi mai evidentă, iar în min. 65, ŞTEFAN cu un superb “lift” va relua în plasă o lovitură liberă, un fel de corner mai scurt.
Descumpăniţi, divizionarii A sunt surprinşi de vigoarea atacurilor gazdelor, dar Farin, Andronache şi Ştefan ratează un scor umilitor. Golul de 3-2 marcat de Pîrvu, va fi o palidă consolare pentru bistriţeni, eliminaţi de o divizionară C!
A arbitrat foarte bine: M. Constantinescu (Bucureşti)
Dunărea: Toma – Minescu, Simion, Borcan, Sebe – Stanciu (59 V. Nicolae), Milea, Vlase – Ştefan, Farin, Andronache.
Gloria: Dinu – Roman (46 Pîrvu), Artiom, Tătăran, Sărmăşan – Balaur (63 Pintea), Eduard, Iftodi, Rus – Şuvagău, V. Moldovan.
Gheorghe Nertea – Gazeta Sporturilor / 02 martie 1992
11 martie 1992 – teren neutru, Ploieşti
Aproximativ 1000 de călărăşeni (mai mult de jumătate din numărul total al spectatorilor), veniţi cu 300 de maşini, timp excelent, divizionarii C, cu 4 victime de categorie superioară în cupă, aceasta era situaţia din minutul 1.
În minutul 2, Ciloboc ratează prima ocazie, pentru că mingea i-a venit pe stângul.
În minutul 7, Milea are şi el o mare ocazie, dar se opune Szabo.
În min. 11, va fi 0-1, greşeşte Damian şi ANDRONACHE şutează la poartă, Vodă scăpând mingea în plasă. A fost, de fapt, un autogol, dar Andronache merită să intre în istorie.
ASA iese decisă la atac, dimină, dar se apropie rar de poartă. Dunărea se apără grupat şi iese cu pase din defensivă, toate cu dresă. Divizionarii A sunt la un pas de egalare în min. 35, şutul lui Mayer de la 20 de metri, izbind transversala. Partida se echilibrează. Stoica mai are un şut la poartă, dar nu-l poate învinge pe Toma.
După pauză, mureşenii forţează şi domină jocul. Dunărea se retrage în apărare şi face mari eforturi pentru a nu primi gol, dar mizând pe contraatac. Timpul se scurge pentru călărăşeni, care în min. 73 vor conduce cu 2-0 după golul marcat de CONSTANTIN ŞTEFAN după o acţiune personală de toată frumuseţea.
Meciul pare jucat. Galeria călărăşană jubilează, mai ales că scorul putea lua proporţii, Dunărea ratând ocazii după ocazii.
Echipa călărăşană acţionează frumos, cu execuţii tehnice net superioare categoriei şi face dovada unei omogenităţi de excepţie.
Experienţa divizionarei A este total ineficientă în faţa avântului elevilor lui Marian Catană, fiind momente în care te întrebi care-i divizionara A şi care-i divizionara C!
Aproximativ 1000 de călărăşeni (mai mult de jumătate din numărul total al spectatorilor), veniţi cu 300 de maşini, timp excelent, divizionarii C, cu 4 victime de categorie superioară în cupă, aceasta era situaţia din minutul 1.
În minutul 2, Ciloboc ratează prima ocazie, pentru că mingea i-a venit pe stângul.
În minutul 7, Milea are şi el o mare ocazie, dar se opune Szabo.
În min. 11, va fi 0-1, greşeşte Damian şi ANDRONACHE şutează la poartă, Vodă scăpând mingea în plasă. A fost, de fapt, un autogol, dar Andronache merită să intre în istorie.
ASA iese decisă la atac, dimină, dar se apropie rar de poartă. Dunărea se apără grupat şi iese cu pase din defensivă, toate cu dresă. Divizionarii A sunt la un pas de egalare în min. 35, şutul lui Mayer de la 20 de metri, izbind transversala. Partida se echilibrează. Stoica mai are un şut la poartă, dar nu-l poate învinge pe Toma.
După pauză, mureşenii forţează şi domină jocul. Dunărea se retrage în apărare şi face mari eforturi pentru a nu primi gol, dar mizând pe contraatac. Timpul se scurge pentru călărăşeni, care în min. 73 vor conduce cu 2-0 după golul marcat de CONSTANTIN ŞTEFAN după o acţiune personală de toată frumuseţea.
Meciul pare jucat. Galeria călărăşană jubilează, mai ales că scorul putea lua proporţii, Dunărea ratând ocazii după ocazii.
Echipa călărăşană acţionează frumos, cu execuţii tehnice net superioare categoriei şi face dovada unei omogenităţi de excepţie.
Experienţa divizionarei A este total ineficientă în faţa avântului elevilor lui Marian Catană, fiind momente în care te întrebi care-i divizionara A şi care-i divizionara C!
Când fericirea echipei de la Dunăre era mai mare, M. Munteanu reduce din handicap. Era minutul 82 şi toţi se întrebau dacă Dunărea va rezista furiei mureşenilor la final.
Finalul va fi dramatic, dar Dunărea a rezistat şi s-a calificat “en fanfare”!
ASA: Vodă – Ciula, Nan, Szabo, D. Munteanu – Demian, Eros, Stoica (60 M. Munteanu), Roşca (30 Pîslaru) – majer, Cioloboc.
Dunărea: Toma – Minescu, Borcan, Sebe, Simion – Stanciu (56 V. Nicolae), Ştefan, Milea, Vlase (87 Mihăilă) – Farin, Andronache.
A arbitrat M. Salomir – Cluj.
“Vijelioasa Dunăre” – Mihai Ionescu – Sportul Românesc / 12 martie 1992
Finalul va fi dramatic, dar Dunărea a rezistat şi s-a calificat “en fanfare”!
ASA: Vodă – Ciula, Nan, Szabo, D. Munteanu – Demian, Eros, Stoica (60 M. Munteanu), Roşca (30 Pîslaru) – majer, Cioloboc.
Dunărea: Toma – Minescu, Borcan, Sebe, Simion – Stanciu (56 V. Nicolae), Ştefan, Milea, Vlase (87 Mihăilă) – Farin, Andronache.
A arbitrat M. Salomir – Cluj.
“Vijelioasa Dunăre” – Mihai Ionescu – Sportul Românesc / 12 martie 1992
Teren bun, vreo 2000 de spectatori, mai mult de jumătate din Călăraşi,
Armata s-a înecat în Dunăre la Ploieşti! “Vina” aparţine unei frumoase divizionare C din Călăraşi!
Ce să vă spunem? Că mingea e rotundă? Că fotbalul e sportul tuturor posibilităţilor? Ei, nu e chiar aşa! Să nu uităm că Dunărea joacă în C, iar ASA în A. Dar pe gazon a fost absolut invers!
E adevărat că ASA a dominat, dar fotbalul se joacă pe goluri. Bravo Dunărea! Ruşine ASA! Nu se poate trăi numai prin bara lamentabilului Majer!
ANDRONACHE a deschis scorul în min. 11, când, după o frumoasă combinaţie, Damian a greşi, şi Vodă – ca să pună capac la toate, a scăpat “săpunul” în poartă. Toma va fi apoi excelent la şuturile lui Majer şi Stoica.
În repriza secundă, ASA a stăpânit terenul, dar divizionarei C nici nu i-a păsat ce face ASA şi a marcat prin ŞTEFAN după o cursă de 30 de metri care l-a lăsat fără replică pe Vodă! Au urmat cursele lui Ştefan şi alte două ratări, golul lui M. Muntean (min. 82) fiind la finalul meciului o “frecţie la un picior de lemn”.
Armata s-a înecat în Dunăre la Ploieşti! “Vina” aparţine unei frumoase divizionare C din Călăraşi!
Ce să vă spunem? Că mingea e rotundă? Că fotbalul e sportul tuturor posibilităţilor? Ei, nu e chiar aşa! Să nu uităm că Dunărea joacă în C, iar ASA în A. Dar pe gazon a fost absolut invers!
E adevărat că ASA a dominat, dar fotbalul se joacă pe goluri. Bravo Dunărea! Ruşine ASA! Nu se poate trăi numai prin bara lamentabilului Majer!
ANDRONACHE a deschis scorul în min. 11, când, după o frumoasă combinaţie, Damian a greşi, şi Vodă – ca să pună capac la toate, a scăpat “săpunul” în poartă. Toma va fi apoi excelent la şuturile lui Majer şi Stoica.
În repriza secundă, ASA a stăpânit terenul, dar divizionarei C nici nu i-a păsat ce face ASA şi a marcat prin ŞTEFAN după o cursă de 30 de metri care l-a lăsat fără replică pe Vodă! Au urmat cursele lui Ştefan şi alte două ratări, golul lui M. Muntean (min. 82) fiind la finalul meciului o “frecţie la un picior de lemn”.
A arbitrat foarte bine M. Salomir – Cluj-Napoca
ASA: Vodă – Ciula, Nan, Szabo, D. Munteanu – Demian, Eros, Stoica (60 M. Munteanu), Roşca (30 Pîslaru) – majer, Cioloboc.
Dunărea: Toma – Minescu, Borcan, Sebe, Simion – Stanciu (56 V. Nicolae), Ştefan, Milea, Vlase (87 Mihăilă) – Farin, Andronache.
Gazeta Sporturilor / 12 martie 1992
“Divizionara C – un bis spectaculos” / Constantin Alexe
ASA: Vodă – Ciula, Nan, Szabo, D. Munteanu – Demian, Eros, Stoica (60 M. Munteanu), Roşca (30 Pîslaru) – majer, Cioloboc.
Dunărea: Toma – Minescu, Borcan, Sebe, Simion – Stanciu (56 V. Nicolae), Ştefan, Milea, Vlase (87 Mihăilă) – Farin, Andronache.
Gazeta Sporturilor / 12 martie 1992
“Divizionara C – un bis spectaculos” / Constantin Alexe
Partea a III-a
26 martie 1992
Programul de meci încastrat in text. Idem poza lui Farin si Stefan-Batrinu
Circa 16000 de spectatori au umplut la refuz frumosul stadion din Călăraşi. În vacarmul de nedescris, pe teren cele două combatante luptau cu ardoare, ratările succedânduse la cele două porţi, aproape la fiacre acţiune ofensivă.
S-a luptat enorm pentru câştig, iarcâştigul a surâs celui mai bun. Norocul ţine mai întot-deauna cu cel mai bun!
În min. 10, “capul” lui Farin a fost aproape de a deschide scorul, Băban va rata imediat cu o foarfecă pe spate.
Apropiindu-se minutul 20, Ion Comşa, preşedintele clubului îmi spunea că trebuie să vină golul! Cam p-aci se marcase cu Gloria Bistriţa şi cu ASA. Şi parcă FARIN l-a auzit. A insistat în atac şi în min. 21 a marcat singur gol al meciului la o fază care a derutat complet sistemul defensiv al divizionarei A, gândit şi aplicat de Ion V. Ionescu.
S-a luptat enorm pentru câştig, iarcâştigul a surâs celui mai bun. Norocul ţine mai întot-deauna cu cel mai bun!
În min. 10, “capul” lui Farin a fost aproape de a deschide scorul, Băban va rata imediat cu o foarfecă pe spate.
Apropiindu-se minutul 20, Ion Comşa, preşedintele clubului îmi spunea că trebuie să vină golul! Cam p-aci se marcase cu Gloria Bistriţa şi cu ASA. Şi parcă FARIN l-a auzit. A insistat în atac şi în min. 21 a marcat singur gol al meciului la o fază care a derutat complet sistemul defensiv al divizionarei A, gândit şi aplicat de Ion V. Ionescu.
Partida a fost tăioasă. S-a ratat enorm! Timişorenii au avut şi o bară, iar gazdele cu un Andronache, un tânăr de mare viitor, ori Ştefan, merituosul căpitan al gazdelor, puteau face o diferenţă de nerecuperat în jocul retur.
A fost cu bulboane, precum Dunărea la Cazane.
Partida a plăcut şi datorită arbitrajului de nivel internaţional prestat de Adrian Porumboiu.
A fost cu bulboane, precum Dunărea la Cazane.
Partida a plăcut şi datorită arbitrajului de nivel internaţional prestat de Adrian Porumboiu.
Ieri s-a mâncat peşte la Călăraşi unde o echipă mică, dar cu un suflet mare a înregistrat a 8-a victorie în această ediţie de Cupa Rmâniei. Timişorenii trebuie să ia aminte pentru jocul retur.
Dunărea: Toma 8 – Minescu 8, Borcan 7, Sebe 7,5, Simion 8 – Vlase 6, Milea 8, Stanciu 7,5 (58 Mihăilă 7), Ştefan 8,5, Farin 7, Andronache 8,5
Poli: Almăşan 8 – Varga 7,5; Csik 8,5; Macavei 7; Stoicov 6 – O. Popescu 8; Bătrânu 7,5; Bărbosu 6,5: Voica 5 (46 Rosenblum 7; 73 Vuia 7) – Băban 7; Vlaicu 8,5.
Adrian Porumboiu (Vaslui) 9; tuşieri: Silviu Ioan 9 şi Vasile Donţu 9 (ambii din Galaţi).
Sportul Românesc / 27 martie 1992
“Al 8-lea val” – Ion Predoşanu
Dunărea: Toma 8 – Minescu 8, Borcan 7, Sebe 7,5, Simion 8 – Vlase 6, Milea 8, Stanciu 7,5 (58 Mihăilă 7), Ştefan 8,5, Farin 7, Andronache 8,5
Poli: Almăşan 8 – Varga 7,5; Csik 8,5; Macavei 7; Stoicov 6 – O. Popescu 8; Bătrânu 7,5; Bărbosu 6,5: Voica 5 (46 Rosenblum 7; 73 Vuia 7) – Băban 7; Vlaicu 8,5.
Adrian Porumboiu (Vaslui) 9; tuşieri: Silviu Ioan 9 şi Vasile Donţu 9 (ambii din Galaţi).
Sportul Românesc / 27 martie 1992
“Al 8-lea val” – Ion Predoşanu
Comentarii după joc şi din presa naţională:
– Mircea Cezar Ionescu – observator Dunărea – Timişoara
Este, realmente o bucurie să vezi asemenea partide disputate într-un pregnant spirit de fair-play. Un joc spectaculos, antrenant, cursiv. Dunărea s-a ridicat adesea la valoarea experimentatului său adversar, Politehnica Timişoara şi a învins meritat în meciul tur.
– Mircea Cezar Ionescu – observator Dunărea – Timişoara
Este, realmente o bucurie să vezi asemenea partide disputate într-un pregnant spirit de fair-play. Un joc spectaculos, antrenant, cursiv. Dunărea s-a ridicat adesea la valoarea experimentatului său adversar, Politehnica Timişoara şi a învins meritat în meciul tur.
– Adrian Porumboiu – arbitru FIFA
Încântat să revăd echipa locală pe care – cu ani în urmă – am arbitrat-o la un joc cu Minerul Motru, în divizia B. O echipă care-şi vede (şi încă bine) de joc, depăşindu-şi condiţia. A reuşit faze cu accentuate valenţe tehnice şi spectaculare încât, pe alocuri, eram tentat să las fluierul şi să aplaud! Bravo Dunărea!
Încântat să revăd echipa locală pe care – cu ani în urmă – am arbitrat-o la un joc cu Minerul Motru, în divizia B. O echipă care-şi vede (şi încă bine) de joc, depăşindu-şi condiţia. A reuşit faze cu accentuate valenţe tehnice şi spectaculare încât, pe alocuri, eram tentat să las fluierul şi să aplaud! Bravo Dunărea!
– Mark Riley (SUA)
Am fost plăcut surprins de emoţionanta victorie a Dunării din Călăraşi asupra unei echipe din elita fotbalului rom’nesc. Deşi Timişoara a jucat cu mai mult stil, a trebuit să plece învinsă de o echipă care a jucat cu înţelepciune, cu o apărare puternică. Scorul final este edificator – Dunărea a fost mai bună astăzi!
Am fost plăcut surprins de emoţionanta victorie a Dunării din Călăraşi asupra unei echipe din elita fotbalului rom’nesc. Deşi Timişoara a jucat cu mai mult stil, a trebuit să plece învinsă de o echipă care a jucat cu înţelepciune, cu o apărare puternică. Scorul final este edificator – Dunărea a fost mai bună astăzi!
– Jerome Valette (Franţa)
Meciul s-a jucat într-o foarte simpatică ambianţă de fair-play şi de hotărâre. Echipa Dunărea m-a impresionat prin curajul său, înainte de toate, şi prin eficienţa apărării. Cu mai multă încredere, cu o pregătire fizică superioară, putea produce o surpriză de proporţii prin diferenţa mare de scor. Şi aşa e o plăcută si mare surpriză! Cu ajutorul publicului, pe drept, “un jucător în plus”, a dominat meciul prin exuberanţă. Succes mai departe!
Meciul s-a jucat într-o foarte simpatică ambianţă de fair-play şi de hotărâre. Echipa Dunărea m-a impresionat prin curajul său, înainte de toate, şi prin eficienţa apărării. Cu mai multă încredere, cu o pregătire fizică superioară, putea produce o surpriză de proporţii prin diferenţa mare de scor. Şi aşa e o plăcută si mare surpriză! Cu ajutorul publicului, pe drept, “un jucător în plus”, a dominat meciul prin exuberanţă. Succes mai departe!
– Curierul naţional
“Buturuga mică”, o echipă care ocupă doar locul 2 al unei serii din divizia C, s-a clificat în sferturile Cupei României şi au ănvins în prima manşă cu 1-0 pe Politehnica Timişoara. Reveleţia acestei ediţii de Cupă, călărăşenii au mai eliminat Flacăra Moreni, Gloria Bistriţa şi ASA Târgu Mureş, multă lume întrebându-e care este valoarea diviziei A! (Cristina Teodorescu)
“Buturuga mică”, o echipă care ocupă doar locul 2 al unei serii din divizia C, s-a clificat în sferturile Cupei României şi au ănvins în prima manşă cu 1-0 pe Politehnica Timişoara. Reveleţia acestei ediţii de Cupă, călărăşenii au mai eliminat Flacăra Moreni, Gloria Bistriţa şi ASA Târgu Mureş, multă lume întrebându-e care este valoarea diviziei A! (Cristina Teodorescu)
– Tineretul Liber
Echipa de la malul Borcei, Dunărea Călăraşi, merge din KO în KO! După ce a spulberatFlacăra Moreni, Gloria Bistriţa şi ASA Târgu Mureş, acum 15 000 de spectatori au ovaţionat victoria împotriva Politehnicii Timişoara (Vasile Căbulea)
Echipa de la malul Borcei, Dunărea Călăraşi, merge din KO în KO! După ce a spulberatFlacăra Moreni, Gloria Bistriţa şi ASA Târgu Mureş, acum 15 000 de spectatori au ovaţionat victoria împotriva Politehnicii Timişoara (Vasile Căbulea)
– România Liberă
Surprizele fac parte din ritualul obişnuit al Cupei României. Au mai fost şi alte surprize, dar ceea ce a realizat Dunărea Călăraşi dupoă ce a trecut de Flacăra Moreni, Gloria Bistriţa, ASA Târgu Mureş şi acum acest 1-0 cu Poli Timişoara, pare mai mult decât o simplă surpriză.. Dunărea a jucat fără complexe, returul pe Bega anunţându-se furtunos.
Surprizele fac parte din ritualul obişnuit al Cupei României. Au mai fost şi alte surprize, dar ceea ce a realizat Dunărea Călăraşi dupoă ce a trecut de Flacăra Moreni, Gloria Bistriţa, ASA Târgu Mureş şi acum acest 1-0 cu Poli Timişoara, pare mai mult decât o simplă surpriză.. Dunărea a jucat fără complexe, returul pe Bega anunţându-se furtunos.
15 aprilie 1992
Revelaţia indiscutabilă a Cupei României din această ediţie, a demonstrat şi pe stadionul “Silviu Bindea” din Timişoara, dacă mai era nevoie, că performanţele ei de până acum nu sunt ăntâmplătoare. Gândiţi-vă că Dunărea Călăraşi a disputat partida retur cu Poli Timişoara fără patru titulari – Minescu, Sebe, Andronache şi Borcan – absenţi din diferite motive, dar şi fără antrenorul principla, marian Catană, aflat într-un diferend cu conducerea asociaţiei sportive călărăşene.
Cu toate aceste handicapiri, oaspeţii au dat o replică viguroasă formaţiei gazdă, care a luptat din greu pentru a obţine o victorie meritată, pe ansamblul partidei.
Dunărea a pus probleme deosebite “violeţilor” prin marcajulm lor foarte exact, printr-o defensivă sigură şi prin ambiţia cu care au jucat.
În aceste condiţii, în ciuda dominării teritoriale cvasi-permanente a “studenţilor” la poarta lui Toma, ocaziile au fost rare. Doar în minutele 15 şi 18 (Băban) şi 27 şi 32 (Rosenblum) au creat situaţii mai dificile pentru călărăşeni.
Dunărenii se arătau destul de periculoşi pe contraatac, prin cel mai activ om al lor, Farin.
Aşa se explică scorul de 0-0 la pauză care i-a iritat foarte mult pe cei 7000 de spectatori.
În aceste condiţii, în ciuda dominării teritoriale cvasi-permanente a “studenţilor” la poarta lui Toma, ocaziile au fost rare. Doar în minutele 15 şi 18 (Băban) şi 27 şi 32 (Rosenblum) au creat situaţii mai dificile pentru călărăşeni.
Dunărenii se arătau destul de periculoşi pe contraatac, prin cel mai activ om al lor, Farin.
Aşa se explică scorul de 0-0 la pauză care i-a iritat foarte mult pe cei 7000 de spectatori.
După pauză, Poli va juca cu totul altceva. Au renunţat la mingile centrate înalt în careu în favoarea combinaţiilor pe centrul apărării oaspeţilor. Apărătorii Dunării fac faţă tot mai greu acestui joc şi în min. 53, Rosenblum este agăţat în careu, iar Varga transformă lovitura de la 11 metri.
Timişorenii sunt dezlănţuiţi – bară Bărbosu în min. 57, Băban periculos în min. 67, dar şi o zvicnire foarte periculoasă a lui Ştefan în min. 73.
Finalul de joc aparţine timişorenilor şi în min. 82 o mişcare înşelătoare a lui Băban il pune în poziţie excelentă pe Varga care înscrie al doilea gol şi, odată cu el, intrarea în semifinala Cupei. Experienţa superioară a timişorenilor şi-a spus cuvântul pe final de meci.
Timişorenii sunt dezlănţuiţi – bară Bărbosu în min. 57, Băban periculos în min. 67, dar şi o zvicnire foarte periculoasă a lui Ştefan în min. 73.
Finalul de joc aparţine timişorenilor şi în min. 82 o mişcare înşelătoare a lui Băban il pune în poziţie excelentă pe Varga care înscrie al doilea gol şi, odată cu el, intrarea în semifinala Cupei. Experienţa superioară a timişorenilor şi-a spus cuvântul pe final de meci.
Arbitru: M. Saomir (Cluj)
Poli: Almăşan – VARGA, Csik, Andreaş, STOICOV – Bătrânu (60 Diaconescu), O. Popescu, BĂRBOSU, VLAICU – Rosenblum, BĂBAN
Dunărea: TOMA – MARINACHE, MIHĂILĂ, SIMION, Popa (54 Stanciu) – V. Nicolae (87 Dincă), Milea, Bogatu, Vlase – ŞTEFAN, Farin.
Gazeta Sporturilor / 16 aprilie 1992
Călărăşenii au ieşit cu fruntea sus” – Eftimie Ionescu
Poli: Almăşan – VARGA, Csik, Andreaş, STOICOV – Bătrânu (60 Diaconescu), O. Popescu, BĂRBOSU, VLAICU – Rosenblum, BĂBAN
Dunărea: TOMA – MARINACHE, MIHĂILĂ, SIMION, Popa (54 Stanciu) – V. Nicolae (87 Dincă), Milea, Bogatu, Vlase – ŞTEFAN, Farin.
Gazeta Sporturilor / 16 aprilie 1992
Călărăşenii au ieşit cu fruntea sus” – Eftimie Ionescu
La Timişoara, antrenorul Marian Catană şi fundaşul Costel Borcan, au lipsit echipei noastre. Gest prostesc!
Comentarii după meci:
Costică Rădulescu (antrenor Farul Constanţa)
Am adus toată echipa ca să vadă meciul! Excelentă “vecina” din Călăraşi, Dunărea. A jucat matur, legat, inventiv, apărare sigură, contraatacuri vijelioase. Bravo Dunărea! Mi-au plăcut: portarul, excelent, suplu, cu personalitate, fundaşii centrali şi extrema dreaptă.
Costică Rădulescu (antrenor Farul Constanţa)
Am adus toată echipa ca să vadă meciul! Excelentă “vecina” din Călăraşi, Dunărea. A jucat matur, legat, inventiv, apărare sigură, contraatacuri vijelioase. Bravo Dunărea! Mi-au plăcut: portarul, excelent, suplu, cu personalitate, fundaşii centrali şi extrema dreaptă.
Nicolae Secoşan – comentator Radio Naţional la acest meci
Peste aşteptări “buturuga” călărăşană! Plăcut impresionat e puţin zis! Poli a avut şansă, nu Dunărea! Felicitaţi-i pe toţi1 Când vă mai prind într-o transmisie directă?
Peste aşteptări “buturuga” călărăşană! Plăcut impresionat e puţin zis! Poli a avut şansă, nu Dunărea! Felicitaţi-i pe toţi1 Când vă mai prind într-o transmisie directă?
Stelian Anghel – vicepreşedinte Politehnica Timişoara
Realmente, în min. 73 când călărăşanul Ştefan a rata o uriaşă ocazie de egalare şi … calificarea Dunării trecând la o palmă de bară, am răsuflat uşurat! Am pus ochii pe trei băieţi de la Dunărea şi voi defila în divizia A!
Realmente, în min. 73 când călărăşanul Ştefan a rata o uriaşă ocazie de egalare şi … calificarea Dunării trecând la o palmă de bară, am răsuflat uşurat! Am pus ochii pe trei băieţi de la Dunărea şi voi defila în divizia A!
Iată de ce Dunărea Călăraşi – şi în general fotbalul călărăşean – este un brand care nu şi-a cumpărat meritele ci a luptat din greu pentru ele.
Desigur, o să spuneţi că în fotbal, asemeni vieţii, în general, nu se trăieşte din amintiri. Este adevărat, dar nici fără amitiri nu se poate trăi. Pentru că cine nu are amitiri, ori a trăit în … eprubetă, ori îi este ruşine cu ele.
Pentru clubul de la malul Borcei care a aniversat recent 90 de ani, amintirile obligă. Şi nu numai clubul, ci Primăria şi conducerea judeţului. Şi nu este vorba numai de fotbal, ci de toate sporturile care au alăturat în denumire numele de “Călăraşi”. Iar faţă de acest nume nu trebuie făcut rabat sau mofturi!
Desigur, o să spuneţi că în fotbal, asemeni vieţii, în general, nu se trăieşte din amintiri. Este adevărat, dar nici fără amitiri nu se poate trăi. Pentru că cine nu are amitiri, ori a trăit în … eprubetă, ori îi este ruşine cu ele.
Pentru clubul de la malul Borcei care a aniversat recent 90 de ani, amintirile obligă. Şi nu numai clubul, ci Primăria şi conducerea judeţului. Şi nu este vorba numai de fotbal, ci de toate sporturile care au alăturat în denumire numele de “Călăraşi”. Iar faţă de acest nume nu trebuie făcut rabat sau mofturi!
Cătălin NIȚU
catalin.nitu@informatiadecalarasi.ro
a fost odata fotbal la dunarea calarasi oricum atunci nu avea sansa sa promoveze in prima divizie deoarece nu avea conditiile necesare dar nici fotbalisti nu prea avea de antrenori numai zic oricum e interesant sa aflu ca acum dupa nu stiu cati ani ca echipa are sanse sa promoveze ar fi extraordinar dar pentru asta e nevoie de patroni presedinti care sa bage bani sau sa se implice altfel o sa fie greu pentru echipa dar daca se vrea se poate realiza ceva nimic nu este imposibil oricum atunci nu trebuie uitat ca a dat cativa jucatori si in prima divizie chiar daca nu a promovat si a ramas o perioada buna de timp in a doua divizie