Un salariat care a lucrat fără un contract individual de muncă încheiat în scris poate solicita în instanţă recunoaşterea raportului de muncă şi după încetarea acestuia. Această posibilitate este dată printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) din 10 februarie, care se aplică la nivel naţional.
Potrivit deciziei Înaltei Curţi „(…) în ipoteza neîndeplinirii de către părţi a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru şi sub autoritatea celeilalte părţi are deschisă calea acţiunii în constatarea raportului de muncă şi a efectelor acestuia şi în situaţia în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanţei”.
Judecătorii au precizat că limitarea în timp a posibilităţii de a cere recunoaşterea raportului de muncă ar fi în dezavantajul salariaţilor, prin interzicerea accesului la instanţă, pe de o parte. Pe de altă parte, o asemenea limitare ar însemna şi că angajatorul ar scăpa de obligaţiile pe care le are faţă de salariaţii săi.
Codul Muncii prevede că un contract individual de muncă trebuie încheiat în formă scrisă, o condiţie obligatorie pentru ca documentul să fie considerat valabil. În caz contrar, contractul este considerat nul, însă salariatul în cauză tot trebuie să fie plătit pentru ce a lucrat.
Potrivit legislaţiei în vigoare, cererile în instanţă pot fi formulate pentru a constata nulitatea unui contract individual de muncă, însă doar atît timp cît raportul de muncă este încă în desfăşurare. Înalta Curte a stabilit însă că se pot constata nulitatea contractului şi efectele acestuia chiar dacă raportul de muncă a încetat înainte de sesizarea instanţei.
Lasă un răspuns