La primele semne că picioarele, mîinile, nasul sau urechile au degerat, este bine să acţionăm cu băi călduţe şi comprese cu ceaiuri din plante.
A venit în sfîrşit iarna mult dorită, cu troiene de zăpadă, dar şi cu ger cumplit şi vînturi tăioase. Deşi credem că nouă nu ni se poate întîmpla, după o expunere prelungită la temperaturi de minus 10 grade C, oricine se poate trezi cu degerături. Aşteptînd prea mult în staţia de autobuz la primele ore ale dimineţii, în timpul unei drumeţii, pe pîrtia de schi, lucrînd afară fără îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvate, este foarte posibil să vă îngheţe extremităţile: nas, urechi, degete. Dacă nu ajungeţi imediat la căldură, ţesuturile vor degera. În funcţie de vîrstă, afecţiunile preexistente şi de timpul petrecut în frig, degerăturile se pot agrava punînd în pericol sănătatea şi chiar viaţa omului. Pentru că zile geroase vor tot fi, e bine să recunoaştem degerăturile, să ştim cu ce leacuri le tratăm acasă, cînd trebuie să ne adresăm medicului şi, mai ales, cum putem să le prevenim.
Oricine poate să îngheţe bocnă
Nu trebuie să trăieşti la Polul Nord ca să poţi suferi o degerătură. Oboseala, alimentaţia lipsită de nutrienţi necesari în anotimpul rece, unele boli cronice preexistente (anemii, infecţii, artrite), îmbrăcămintea şi încălţămintea subţiri sînt factori favorizanţi pentru degerături. Consumul de alcool poate conduce la degerături, scăzînd şi rezistenţa organismului. Vasodilataţia temporară a alcoolului încălzeşte extremităţile corpului, dar rezultatele locale sînt de scurtă durată. În plus, alcoolicii rezistă mai greu la frig. Bătrînii şi persoanele extenuate fizic sau deshidratate pot degera mai uşor. De asemenea, factori de risc sînt şi fumatul, modificările hormonale, mucegaiul în locuinţă, bolile psihice, varice, diabet, ciroză hepatică, tuberculoză, subalimentaţie cronică. Frecvenţa degerăturilor este mai mare la persoanele care lucrează în frig, mai ales cu obiecte metalice, care stau mult în picioare fără mişcare, cei care petrec mult timpul în aer liber (persoane fără adăpost, paznici, agenţi de circulaţie), la cei care călătoresc sau fac sporturi de iarnă şi drumeţii pe munte, care cad în apă rece. Degerăturile pot apărea şi atunci cînd depunem orice activitate în care corpul transpiră abundent în frig.
Mai multe feluri de degerături
Deşi se crede că degerăturile apar la temperaturi foarte joase, mai importantă e perioada de timp petrecută în ger. Umezeala şi vîntul rece pot intensifica efectul degerăturilor şi progresia acestora. Degerăturile se produc atunci cînd ţesuturile umane se răcesc, la o expunere suficient de lungă la temperaturi sub -6 grade C. La început are loc o înroşire a tegumentelor însoţită de furnicături şi mîncărimi locale (degerătura de gradul 1). Apar pete albe sau galbene, senzaţie de arsură, apoi amorţeală, rigiditatea membrului. Nu cauzează daune permanente. După dezgheţare, zona afectată este dureroasă şi cianotică. Treptat, segmentele lezate încep să se umfle şi să fie tot mai dureroase. Pe măsură ce leziunile locale avansează, durerile dispar. Dacă în acest moment se instituie tratament adecvat, sînt şanse de vindecare (degerătura de gradul 2). Dacă persoana se expune mai departe gerului, temperatura pielii ajunge la -10 grade C, leziunile evoluează spre ulceraţii şi gangrene ale ţesuturilor profunde, infecţia devine gravă, cu miros evident. Circulaţia sîngelui s-a oprit de tot, daunele sînt ireversibile, membrul trebuie amputat (degerături de gradul 3 şi 4). Degerătura profundă înseamnă ţesuturi dure cu aspect congelat. Veziculele care conţin lichide de culoare închisă, zonele de culoare albastră, pielea care nu îşi recapătă flexibilitatea indică un prognostic nefavorabil.
Ce să faci şi ce să nu faci în caz de îngheţ?
Primul ajutor constă în transportarea persoanei cu degerături într-un loc cald şi uscat. În niciun caz nu trebuie frecate cu zăpadă locurile degerate, deoarece leziunile se pot agrava. Bolnavul trebuie bine învelit în blănuri sau pături groase. Încăperea nu trebuie să fie prea caldă, iar îngheţatul nu trebuie aşezat lîngă sursa de căldură (sobă, calorifer). Hainele trebuie schimbate cu altele uscate, curate şi călduroase. I se vor da băuturi la temperatura camerei (nu fierbinţi!), pentru redarea echilibrului termic, în niciun caz alcool. Dacă nu respiră bine, se face respiraţie artificială prin tehnicile gură la gură sau gură la nas şi i se mişcă membrele. Bolnavul poate face băi la picioarele şi mîinile îngheţate, dar nu cu apă fierbinte. Se începe cu apă rece, mai uşor de suportat, după care se toarnă apă caldă. Pe leziuni se poate aplica un pansament steril. Dacă nu sînteţi siguri că degerătura pe care aţi suferit-o este o formă uşoară, e mai bine să vă prezentaţi la medic. Degerăturile de gradele 2, 3 şi 4 se tratează numai la spital.
Gălbenelele, plantele degeraţilor
Degerăturile pot fi extrem de păcătoase, iar dacă nu sînt tratate corect şi cît mai urgent, pot rămîne sechele serioase. În practica de la sate, se folosesc remedii cu plante care dau rezultate bune, însă acestea nu sînt valabile şi în cazul degerăturilor profunde, ba chiar pot agrava situaţia. Pentru degerăturile uşoare, cu amorţeli şi furnicături, se pot face băi locale cu infuzii şi decoct, comprese sau cataplasme. Cel mai utilizat tratament tradiţional e infuzia de gălbenele. Se toarnă un sfert de litru de apă fierbinte peste o lingură de plantă uscată şi se lasă la infuzat o jumătate de oră. Infuzia se poate combina cu o lingură de sare de mare. Se ţin mîinile sau picioarele afectate pentru cîteva minute. Pe zonele degerate se pot pune şi comprese cu tinctură de galbenele, diluată cu apă fiartă şi apoi răcită. Sînt utile şi cremele cu extract de gălbenele. Se mai pot aplica şi cataplasme cu flori de gălbenele, flori şi frunze de lumînărică, fierte 5 minute în lapte. Intern se beau două, trei căni de ceai de gălbenele pe zi. Gălbenelele stimulează circulaţia sîngelui, grăbind, astfel, vindecarea.
Băi călduţe cu plante
Băile locale se mai pot face cu scoarţă de stejar (25-30 g se fierb 15 minute într-un litru apă), cu acţiune astringentă, cicatrizantă şi dezinfectantă, muguri de plop negru (25-30 g la litru apă) cu proprietăţi antiseptice şi cicatrizante, obligeană (băi călduţe de 20 de minute cu infuzie din 200 g rădăcini lăsate în 5 litri apă rece, cu o seară înainte), infuzie de rapiţă. Se pot face băi alternative calde-reci, în care se pune cimbru, după care se fac frecţii cu alifie cu vîsc. Pentru băi locale se recomandă şi amestecuri de plante: sunătoare, muşeţel, gălbenele şi coada-calului sau infuzie din frunze de nuc şi flori de fîn sau amestec din flori de arnică şi de fîn, scoarţă de stejar şi rădăcini de obligeană. Se mai pot adăuga rădăcini de tătăneasă, salcie şi arin, muşeţel şi mentă. Temperatura apei nu trebuie să fie mai mare de 25 grade C. Ca decocturi pentru îmbăieri ale extremităţilor expuse la frig, se foloseşte cel din rădăcini şi frunze de ţelină tăiate mărunt şi fierte 45 minute în 2 litri apă. Mai e util şi decoctul din castane sălbatice (20 bucăţi zdrobite şi fierte timp de o oră în 5 litri apă).
Alifii şi uleiuri
Pe zonele care au suferit degerături uşoare se pot aplica alifii, apoi se badijonează, fără a se strînge, pentru a nu împiedica sîngele să circule. Alifia de coada-şoricelului se prepară din 15 g de flori de plantă proaspătă în 90 grame grăsime. Se lasă să sfîrîie un pic, se amestecă şi se dă tigaia deoparte, lăsîndu-se la macerat pînă a doua zi, cînd se încălzeşte uşor, se strecoară prin tifon şi se introduce în borcan uscat, care se păstrează la frigider. După băile locale, sînt eficiente alifiile de gălbenele şi propolis (de 3-4 ori pe zi). Propolisul are rol cicatrizant şi previne infecţiile. Intern, se ia tinctură de propolis pe o bucăţică de pîine ori zahăr. Se mai poate unge locul cu ulei de cătină, pentru regenerarea celulelor. Înainte de fiecare masă se ia, zilnic, cîte o linguriţă de ulei de cătină amestecat cu puţină miere de albine.
Prişniţe cu varză murată
Cataplasmele cele mai populare sînt cele cu foi de varză murată, hrean ras amestecat cu miere de albine, ridichi rase, ceapă coaptă, frunze proaspete de aloe, terci de ovăz sau grîu, miere de albine. Se acoperă cu o pînză curată. Se prăjesc într-o tigaie cîteva boabe de piper negru, cu o lingură de muştar şi cu ulei de susan. Amestecul rezultat se va filtra şi se aplică pe zonele îngheţate, dar fără leziuni. Se amestecă o lingură de miere de albine cu glicerină, făină de cereale integrale, albuş de ou. Pasta rezultată se va aplica pe zonele afectate şi se va lăsa să acţioneze pe tot parcursul nopţii. Dimineaţa, se va curăţa foarte bine pielea cu apă călduţă. Se mai pot face prişniţe cu infuzie din 20 g schinel la 1 litru de apă. Se rade o cantitate suficientă de cartofi cruzi şi se aplică pe locul respectiv, în amestec cu o linguriţă de miere sau ulei de măsline, lăsînd să acţioneze cel puţin două ore. Cataplasmele cu făină de in şi hrean se ţin vreme de 30-60 de minute pentru predispoziţie la degerături.
Comprese cu zer
Compresele locale pot fi îmbibate în infuzie de plante, aceleaşi cu care se fac băile locale. Dar pentru degerături se mai folosesc şi comprese cu decoct din muguri de brad, suc de lămîie, castraveţi. Sau se masează zonele respective cu suc de ceapă, în fiecare zi. Ceapa coaptă la cuptor pînă se înmoaie tratează degerăturile. Pansamentele cu zer ajută la refacerea din interior a zonelor afectate şi menţinerea unei stări optime de hidratare. Se pun comprese cu zer pe zonele afectate, se lasă vreme de 60 de minute, după care se îndepărtează şi se spală cu apă. Tratamentul se repetă zilnic, vreme de două săptămîni. Se face macerat la rece dintr-o lingură de seminţe de gutui la o cană (250 ml) cu apă, se lasă la macerat două-trei ore, se strecoară, se aplică comprese locale, din care una seara înainte de culcare. Fragii lăsaţi la macerat în apă timp de 2-3 luni, în recipient închis, dau un preparat foarte eficient în caz de degerături sau ca frecţii pentru prevenirea acestora. Morcovul este cicatrizant al plăgilor şi adjuvant în degerături. În timp ce se tratează zonele degerate, este bine ca pacientul să ţină membrul respectiv ridicat timp de cîteva minute.
Cum prevenim degerăturile?
Îmbrăcăminte şi ghete
– îmbrăcămintea trebuie să fie largă şi călduroasă
– îmbrăcaţi mai multe straturi de haine subţiri, în loc de un singur pulover gros
– pe piele, purtaţi haine din fibre naturale (bumbac), dar geaca trebuie să fie impermeabilă la vînt şi umezeală
– căciula trebuie să fie largă şi să acopere urechile
– purtaţi ghete cu talpă groasă, antiderapantă
– mîinile trebuie protejate cu mănuşi impermeabile
– încălţămintea să fie cu un număr mai mare decît piciorul
– alegeţi încălţăminte din piele naturală, cea din cauciuc sau înlocuitori favorizează umiditatea
– purtaţi ciorapi din bumbac sau lînă, nu din fibre sintetice
– în loc de o singură pereche de şosete groase, de lînă, cum face bunica, puneţi două perechi mai subţiri
– e bine să aveţi în geantă o pereche de ciorapi de rezervă
Alimente şi băuturi
– Hrana în sezonul rece trebuie să cuprindă mai multe dulciuri, făinoase, grăsimi şi vitamine.
– Se recomandă: cereale integrale fierte, fructe oleaginoase (alune şi nuci), ulei de măsline, legume care încălzesc precum ceapa, usturoiul, hreanul, ardeiul iute, varza, ţelina, morcovii, ridichile.
– Cei afectaţi de degerături necesită cantităţi sporite de calorii, au nevoie de fructe şi legume bogate în săruri minerale (morcov, ţelină, cartofi, gutui, portocale), care asigură menţinerea rezistenţei locale şi generale a organismului.
– Regimul alimentar al iernii trebuie să fie mai bogat în calorii, astfel încît să furnizeze energie calorică şi termică pentru întreaga zi.
– E bine să aveţi la dvs. un termos cu ceai cald, aromat, dulce, cu multă zeamă de lămîie.
– Lichidele consumate, apă sau ceai, să fie calde, la temperatura corpului, şi nu fierbinţi pentru că, ulterior, fierbintele provoacă o răcire şi mai accentuată a corpului.
Bine de ştiut
– Nu staţi cu picioarele şi corpul în zăpadă mult timp.
– Nu staţi pe loc mult timp fără să vă mişcaţi. Mersul pe jos pune sîngele în mişcare şi încălzeşte.
– Trataţi-vă din timp circulaţia periferică deficitară, dacă ştiţi că suferiţi de aşa ceva.
– Evitaţi efortul muscular intens şi prelungit în perioade geroase sau la altitudini ridicate.
– Fumatul ar trebui redus sau suprimat, deoarece nicotina are acţiune vasoconstrictoare, favorizind degerăturile.
– Nu ieşiţi afară la scurt timp după ce v-aţi spălat. Pielea are porii deschişi şi gerul intră mai repede.
– Nu consumaţi alcool înainte de a ieşi afară.
– Pe ger, persoanele care suferă de tulburări circulatorii, cardiovasculare, respiratorii şi diabet zaharat n-ar trebui să se expună frigului.
– Pentru prevenirea degerăturilor este indicată călirea organismului prin băi de soare şi exerciţii fizice.
– Evitaţi să ieşiţi afară dimineaţa şi seara, cînd temperaturile sînt cele mai scăzute.
Lasă un răspuns