În perioada de post mîncăm mai mulţi cartofi decît de obicei. Acest aliment gustos, care poate fi preparat în fel şi chip, aduce numeroase beneficii sănătăţii. Putem mînca după pofta inimii cartofi, contrar părerii generale, nu îngraşă. Pe deasupra, e o legumă ieftină şi săţioasă. Cartoful, aşa-zisul aliment al săracului, este recomandat în medicina naturistă în tratamentul bolilor de inimă, al ulcerului şi artrozelor. Şi nu numai. Dar la fel de preţios este şi napul, care a fost leguma cea mai populară de pe masa românului, înainte să se ştie de cartofi pe aceste meleaguri. Pe nedrept uitat, napul este o plantă medicinală cunoscută şi utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Are gust dulce-picant şi, spre deosebire de cartof, se poate consuma şi în stare proaspătă. Napii şi cartofii contribuie la buna funcţionare a organismului, iar un post bazat pe aceste două legume e o cură de sănătate extrem de eficientă în prag de sărbători.
Copt sau fiert
Cartoful a ajuns în Europa prin secolul XVI şi, de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masă. Această legumă aparent banală, dacă este fiartă pe abur sau înăbuşit, dezintoxică organismul, datorită conţinutului său bogat în potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat în reumatism şi artroză. Slab hipnotic şi calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe bază nervoasă. Cartoful reduce glicozuria, determină o ameliorare a stării generale şi, la bolnavii cu complicaţii chirurgicale, o revitalizare a ţesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful e recomandat de medicina modernă pentru că e sănătos, hrănitor, energetic, permis tuturor celor predispuşi la îngrăşare. Înlesneşte funcţiile intestinale, combate ulcerul. Dacă nu e preparat cu grăsime, cartoful nu îngraşă. Administrat diabeticilor, zilnic, în cantităţi de cîte
1 kg-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Este recomandat copt în cenuşă, în aşa fel încît să nu i se piardă nici savoarea, nici calităţile nutritive. Sînt mai greu de digerat cartofii prăjiţi, deoarece conţin mai multe lipide. Cartofii fierţi nu trebuie păstraţi mai mult de 24 ore. Nu consumaţi porţiunile verzi ale cartofului. Sînt toxice!
Vitamine, amidon şi potasiu
Chiar dacă este voluminos, cartoful are 80% apă, un pic mai puţin decît laptele. Un cartof de dimensiuni medii cîntăreşte în jur de 150 de grame şi furnizează organismului doar 100-110 kilocalorii, cît un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai puţin decît aportul zilnic de sodiu). Potasiu are însă din plin: de trei ori mai mult decît o portocală şi chiar şi mai mult decît o banană. Cartoful conţine provitamina A, vitamina K (antihemoragică şi antianemică), sulf (combate excesul de seboree şi fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consumă în jur de 120 kg de cartofi pe an, de persoană. Sucul de cartofi din soiurile rozalii conţine hidraţi de carbon, protide, lipide, săruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator în bolile gastrointestinale, în intoxicaţii cu substanţe toxice.
Leacuri cu suc de cartofi cruzi
Sucul de cartofi nu are egal în tratarea acidităţii gastrice şi a ulcerelor gastrice. Calmează şi cicatrizează mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Într-un pahar de vin, se pun două degete de suc şi restul apă caldă. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Se poate amesteca şi cu supă sau ciorbă. Ca toate sucurile, şi cel de cartofi se alterează repede, de aceea trebuie extras şi consumat imediat. Milioane de indivizi suferă de artrită, dar puţini cunosc acţiunea benefică a sucului de cartofi împotriva acestei boli. Extractul crud e indicat şi în hepatită şi litiază biliară, constipaţie, hemoroizi, scorbut. Pentru arsuri, degerături, crăpături ale pielii, ulceraţii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficientă de cartofi cruzi şi se aplică pe locul respectiv, în amestec cu o linguriţă de miere sau ulei de măsline, lăsînd să acţioneze cel puţin două ore; se fixează cu ajutorul unui bandaj. Făina de cartofi este un bun calmant în caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, erupţii cutanate şi crăpături ale pielii. Se fixează cu un bandaj şi se lasă o oră sau două. Pe negi, se pune cartof crud, ras, o dată dimineaţa şi o dată după-amiaza. Transpiraţia abundentă a picioarelor se tratează cu făină de cartofi pudrată pe piele, după spălarea picioarelor. În cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (cîte 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, înainte de masă). Ceaiul din frunze de cartof calmează tusea.
Napul, inamic al tumorilor
Napul este originar din ţările bazinului Mării Mediteraneene, iar la noi, în prezent, este cultivat pe suprafeţe mici în judeţele Braşov şi Maramureş. Înainte de cartofi, cu sute de ani în urmă, românii mîncau napi de trei ori pe zi. Denumiri populare: broajbe, ciuş, colză, curechi chinezesc, curechi de cîmp, hordal, napi curecheşti, napi de mirişte, napi de vară, napi sălbatici, pere de pămînt. Rădăcina de nap conţine peste 80% apă şi este foarte bogată în calciu (de patru ori mai mult ca varza), fosfor, potasiu, magneziu şi sulf, grăsimi şi proteine, dar şi vitaminele A, B şi C, iod şi zaharuri (7,4%). Seminţele conţin un ulei comestibil. Frunzele au fier şi cupru. De obicei, napii sînt de mărimea unui măr, au culoarea albă în partea de jos şi violet în partea de sus. Conţinutul bogat în vitamina C (de două ori mai multă decît portocala) face din nap un adevărat inamic al tumorilor. Previne apariţia diverselor forme de cancer, a astmului şi a tulburărilor oculare. Nutriţioniştii au constatat că napii sînt buni în tratamentul bolilor de inimă, al anginei pectorale, cît şi pentru scăderea tensiunii arteriale. Consumul de napi diminuează şi riscul apariţiei obezităţii sau a diabetului zaharat. Pentru terapie se folosesc rădăcina, frunzele şi seminţele napilor. Napul conţine cantităţi importante de vitamine din gama B, o adevărată armă în lupta cu stresul, anxietatea şi depresia.
Şi frunzele de nap sînt bune
Proprietăţile diuretice ale plantei fac ca aceasta să fie un excelent remediu pentru tratarea litiazei urinare urice, a cistitei, dar şi a gutei. În medicina tradiţională, frunzele de nap se întrebuinţează ca remediu împotriva gutei şi artritei, pentru că elimină acidul uric din organism. Aceste frunze au un conţinut bogat de betacaroten, protejînd organismul de poliartrita reumatoidă sau de apariţia altor boli degenerative. În bucătărie, frunzele pot fi preparate exact ca spanacul. Extern, napul este utilizat pentru tratarea abceselor şi a furunculelor. Se coace în cuptor un nap spălat, dar necurăţat de coajă. Se zdrobeşte pînă la obţinerea unei paste şi se aplică sub formă de cataplasmă. Se fixează cu ajutorul unui bandaj. Se schimbă cataplasma de două ori pe zi. Siropul de napi are proprietăţi expectorante deosebite, fiind recomandat în tratarea bronşitei şi pentru calmarea tusei. Se scobesc cîţiva napi şi se umplu cu zahăr. Siropul se colectează peste cîteva ore. Se iau patru linguriţe pe zi, ca leac în guturai şi dureri în gît. Sucul de nap nu se recomandă în următoarele cazuri: ulcer gastric sau duodenal, gastrite acute, hepatită, afecţiuni ale rinichilor, tiroidei sau intestinelor.
Decoct pentru un somn bun
Napii conţin fibre insolubile care pot proteja împotriva aterosclerozei. Această legumă ajută la prevenirea cataractei şi a bolilor cardiovasculare datorită conţinutului mare de luteină. Napul conţine chiar şi un antibiotic care încetineşte dezvoltarea unor ciuperci periculoase. Acest antibiotic previne şi ucide simptomele diferitelor boli, în special ale pielii şi mucoaselor. Un decoct de rădăcini de napi îmbunătăţeşte somnul, are efect laxativ, vindecă rănile, se recomandă şi în degerături. Pentru a pregăti decoctul aveţi nevoie de una sau două linguri de rădăcini de napi tocate. Se acoperă cu 200 ml apă clocotită, se fierbe timp de 15 minute şi se strecoară. Consumaţi cîte 1/4 ceaşcă de patru ori pe zi sau un pahar înainte de culcare. Bulbii conţin o cantitate mare de fier, fapt pentru care sînt recomandaţi persoanelor cu anemie. În tradiţia populară, frunza se punea pe tăieturi, răni, buboaie. Cu nap ras, prăjit în ulei, se făceau legături la obrinteli, gîlci (se puneau şi frunze crude sub ureche). Cu cataplasme de nap tocat, ceapă şi grăsime de porc se oblojeau femeile de durere de pîntece. Cu decoctul de nap se mai făceau spălături la bolile femeieşti.
Cum se mănîncă napii?
Napul are valoare calorică scăzută şi o bună digestibilitate, e ideal în curele de slăbire, dar e recunoscut şi ca afrodisiac. Medicii recomandă consumul napilor în special în timpul iernii. În bucătărie, napii şi-au pierdut popularitatea în timpul ţarinei Ecaterina cea Mare, care a insistat asupra cultivării cartofilor. În secolul XX, prepararea bucatelor din nap se considera vulgară şi chiar indecentă. Astfel s-au pierdut şi multe secrete de prelucrare, preparare şi reţetele bucatelor pe bază de napi. Astăzi, însă, lumea modernă a redescoperit napul, ca aliment şi medicament.
Sînt adăugaţi în ciorbe şi supe, cărora le conferă o aromă plăcută. Pot fi puşi şi la murat. Napul poate fi copt, fiert sau umplut, e ingredient în tocane şi salate. Din napii tăiaţi rondele şi uscaţi la cuptor se poate prepara o cafea dietetică foarte gustoasă. Alegeţi napii mici, sînt mai dulci şi, spre deosebire de cei mari, nu au textură lemnoasă. Trebuie să aibă coajă netedă şi fără pete. Se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult o săptămînă.
Cartoful, napul şi frumuseţea
– Pentru ten gras: aplicaţi o dată pe săptămînă, o mască pe bază de cartof ras amestecat cu zeamă de lămîie şi lăsaţi să acţioneze 10 minute, după care clătiţi cu ceai de gălbenele sau apă minerală.
– Pentru ten uscat sau mixt: se face o mască din cartofi fierţi şi pasaţi amestecaţi cu gălbenuş crud şi lapte fiert. Amestecul trebuie să capete consistenţa unei smîntîni şi trebuie lăsat să acţioneze 10 minute, apoi se clăteşte cu ceai de gălbenele.
– Fiertura din frunze de napi are efecte nutritive asupra părului: îl întăreşte, combate căderea prematură a firelor, fragilitatea acestora şi excesul de grăsime.
– Partea cărnoasă a frunzei de nap are proprietăţi antiinflamatoare şi este folosită pentru tratarea acneei.
– Extractul din frunzele de nap este recomandat pentru gargară în afecţiuni ale dinţilor, dar şi pentru a preveni apariţia cariilor dentare.
Sfaturi din bătrîni
– Cataplasma caldă de rădăcină proaspătă sau uscată de nap ajută la colectarea rapidă a puroiului.
– Cînd se formează noduli în urma injecţiilor, aplicaţi felii reci de cartofi cruzi.
– În cazul durerilor în gît, se pun cartofi cruzi raşi şi daţi prin alcool încălzit; amestecul se aşază într-o ţesătură de bumbac şi se aplică pe zona gîtului; trebuie păstrată căldura.
– Pentru cei care suferă de inimă e bun cartoful copt.
– Pentru a scăpa de ulcer, mîncaţi zilnic două-trei felii de cartofi cruzi sau beţi cîte 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecaţi cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumătate de oră înainte de fiecare masă.
– În sciatică şi dureri reumatice:100 g de cartofi se fierb într-o jumătate de litru de apă. Pasta se întinde pe o cîrpă şi se aplică pe locul dureros.
– Ca să curăţăm calcarul de pe un vas, fierbem îndelung în el coji de cartofi. Ca să curăţăm geamurile şi oglinzile, le frecăm cu o felie de cartof. Ca să ştergem urmele de degete de pe uşi, le frecăm cu o felie de cartof.
Napul porcesc
– Topinamburul este originar din Lumea Nouă. Iniţial a fost numit trufă canadiană, iar românii îi spun nap porcesc, plecînd de la similarităţile legumei cu napul obişnuit, pe care populaţiile spaţiului carpato-pontic îl cunoşteau din Antichitate. Napul-porcesc conţine proteine, dar deloc grăsimi şi este lipsit de amidon, ceea ce îl face recomandat în cazul persoanelor cu diabet. Este bogat în potasiu, fier, fibre, fosfor, cupru, niacină (vitamina B3) şi tiamină (vitamina B1). Principala sa calitate, însă, este cantitatea mare de inulină, un carbohidrat bogat în fructoză, care îi conferă un gust dulce plăcut. Cu cît este mai mult timp depozitat cu atît gustul va fi mai dulce, datorită unor procese chimice care descompun inulina în fructoză. De aceea este de preferat să gătim napii ţinuţi o vreme la cămară, cei abia scoşi din pămînt pot cauza dureri de stomac şi flatulenţă. Topinamburul este un aliment de post, foarte apreciat în gastronomie pentru diversitatea felurilor în care poate fi gătit. La magazinele naturiste găsim tablete, capsule şi tinctură de topinambur, iar din hipermarket-uri putem cumpăra tuberculi. Topinamburul reduce şi stabilizează tensiunea arterială, fiind de folos hipertensivilor. Totodată, scade valorile colesterolului rău. Unul dintre efectele terapiei cu extracte de topinambur este şi reducerea procentului de trigliceride din sînge. Favorizează dezvoltarea în intestin a aşa-numitelor bacterii prietenoase, care stimulează sistemul imunitar. Topinamburul are uşor efect laxativ, facilitează procesele digestive, este recomandat persoanelor cu osteoporoză, contribuie la stabilizarea sistemului nervos, măreşte debitul de urină. Planta are şi acţiune hepatoprotectoare.
Lasă un răspuns