Mai mult de patru din cinci pacienţi cu accident vascular cerebral, care au avut antecedente de tulburări de ritm cardiac, nu au primit niciun medicament pentru subţierea sîngelui sau nu au luat o doză suficientă pentru a putea preveni eficient AVC-ul, înainte de a avea loc, sugerează un studiu american citat de doctorexpres.ro. Cele mai multe accidente vasculare cerebrale apar atunci cînd un cheag blochează o arteră care transportă sîngele la creier şi sînt cunoscute sub numele de accidente vasculare cerebrale ischemice. Studiul s-a axat pe mai mult de 94.000 de pacienţi cu AVC cu fibrilaţie atrială (bătăi rapide neregulate, care pot duce la AVC, insuficienţă cardiacă şi oboseală cronică).
Procentul de risc
Înainte de a suferi un AVC, doar 16% dintre aceşti pacienţi cu fibrilaţie atrială au luat doze adecvate de anticoagulante, cum ar fi heparina sau warfarina, care prelungesc timpul necesar pentru formarea cheagurilor în sînge, sau anticoagulante mai noi, cum ar fi dabigatran, rivaroxaban sau apixaban. „Pacienţii cu fibrilaţie atrială care nu iau anticoagulante sau care iau anticoagulante inadecvate prezintă un risc crescut de accident vascular cerebral“, a spus autorul principal al studiului, dr. Ying Xian, cercetător neurolog la Duke University Medical Center din Durham, Carolina de Nord. „Chiar şi în cazurile rare, în care terapia anticoagulantă nu a reuşit să prevină un AVC, pacienţii care au luat anticoagulante mai noi sau warfarină au prezentat un risc de AVC sever cu 35 pînă la 44% mai mic, probabilitatea de deces a fost cu 21-25% mai mică, iar şansele de a funcţiona independent după AVC au fost cu 40-50% mai mari“, a adăugat Xian.
Fibrilaţia atrială favorizează un AVC
În fibrilaţia atrială, impulsurile electrice din camerele superioare ale inimii sînt haotice, determinînd acea parte a muşchiului inimii să tremure, mai degrabă decît să se contracte normal. Ca urmare, sîngele nu se mişcă la fel de bine spre camerele inferioare ale inimii. Acest lucru poate duce la formarea de cheaguri care pot ajunge apoi în artere. Pacienţii cu fibrilaţie atrială au de pînă la şapte ori mai multe şanse de a suferi un AVC decît cei fără această tulburare. Fibrilaţia atrială face ca un AVC să fie de pînă la cinci ori mai probabil şi reprezintă cauza a pînă la 15% din totalul cazurilor de AVC ischemic. Pentru a vedea cît de des pacienţii cu fibrilaţie atrială au luat anticoagulante, Xian şi colegii săi au analizat datele referitoare la pacienţii spitalizaţi pentru AVC în perioada 2012-2015 în 1.622 de spitale americane. Pacienţii au avut aproximativ 80 de ani, în medie, şi mai mult de jumătate au fost femei. Aproximativ 40% dintre pacienţi au primit terapie antiplachetară, cum ar fi aspirina, în loc de anticoagulante, înainte de AVC-ul lor, iar 30% nu au luat niciun tratament anticoagulant. Riscul de reacţii adverse poate explica parţial utilizarea limitată a anticoagulantelor. Utilizarea pe termen lung a warfarinei, de exemplu, poate creşte riscul de sîngerare severă, şi este nevoie de teste de laborator frecvente pentru a fi siguri că pacienţii iau doza corectă. Anticoagulantele mai noi sînt asociate cu mai puţine complicaţii hemoragice severe decît warfarina, dar acest medicament poate avea complicaţii grave, cum ar fi arsurile la stomac severe, greaţă sau vărsături.
88.000 AVC-uri ar putea fi prevenite în fiecare an
O limitare a studiului este că îi lipseşte un grup de control de pacienţi cu fibrilaţie atrială care nu au avut AVC. Cu toate acestea, rezultatele sugerează că mai mult de 88.000 AVC-uri ar putea fi prevenite în fiecare an, dacă persoanele cu fibrilaţie atrială ar lua dozele de anticoagulante recomandate, a spus Xian. „În timp ce unii dintre pacienţii din acest studiu au avut motive legitime să evite terapia antitrombotică, această rată extrem de scăzută de aplicare a tratamentului eficient pentru prevenirea AVC-ului este deconcertantă“, a spus cardiologul Samuel Wann. Lipsa de conştientizare este o parte a problemei, a declarat dr. Jonathan Hsu, cardiolog la Universitatea din California, San Diego. „Cu toate că un anticoagulant oral este un medicament cu risc de sîngerare, multe studii au arătat că reducerea riscului de accident vascular cerebral depăşeşte riscul de sîngerare la marea majoritate a pacienţilor cu fibrilaţie atrială“, a declarat Hsu.
Lasă un răspuns