Copiii cuminţi s-au trezit în această dimineaţă cu ghetuţele pline de dulciuri şi jucării. Mulţi au primit şi tradiţionalele beţişoare colorate, aşa, ca să le amintească de zilele în care au fost cam obraznici. Sfîntul Nicolae este considerat de către ortodocşi ocrotitorul familiei. Şi tocmai acest rol îi dă dreptul să le trimită copiilor obraznici vergi de alun. Întîiul moş darnic al iernii n-a lipsit aproape din nici o casă unde copiii şi-au pus ghetele în fereastră, amintind că Sărbătorile de iarnă încep chiar la Sfîntul Nicolae.
Mai bătrîn ca Moş Crăciun
Povestea lui Moş Crăciun începe cu un bătrîn numit Sfîntul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune că el poseda puteri magice şi a murit în anul 340 în vremea lui Hristos şi a fost îngropat în Myra. Tîrziu, în secolul XI, soldaţ]ii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfîntului cu ei înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, în Ari, un oraş port din sudul Italiei. Curînd, pelerinii creştini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfîntului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Moş Nicolae în locurile lor natale. Legenda s-a răspîndit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări.
Povestea darurilor împărţite pe furiş
Povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime. Se pare că Sfîntul Nicolae însuşi a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducîndu-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era tare sărăcăcioasă. Tatăl lor plănuia să le vîndă, crezînd că, astfel, se va chivernisi. Plînsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrînul cu suflet negru. Sfîntul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reuşit să se mărite curînd. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. Se spune că săculeţii cu galbeni au apărut de nicăieri în şosetele şi cizmuliţele lăsate în faţa focului la uscat. De atunci, s-a păstrat obiceiul de a atîrna ciorăpei sau de a lăsa o pereche de ghetuţe în faţa uşii, în aşteptarea cadoului de la Moş Nicolae. Într-o altă variantă a poveştii, galbenii din săculeţ sînt înlocuiţi cu trei bile de aur, de aici moştenindu-se tradiţia de a oferi portocale de Sf. Nicolae.
Ziua lui Sîn-Nicoară
Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sîn-Nicoară, Sfîntul Nicolae este cel mai popular sfînt în Ardeal. Iar ziua de 6 decembrie, în care îl cinstim, anunţă practic începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor şi a darurilor. La români s-au păstrat o mulţime de legende şi credinţe populare legate de Sfîntul Nicolae. Sau Neculai, cum se mai spune prin partea asta de lume. Una spune că Nicolae este al doilea sfînt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc, în stînga lui, şi că în noaptea de Sfîntul Vasile, Dumnezeu şi cu Sfîntul Neculai stau la masă, arătîndu-se lumii în lumina cea mare atunci cînd cerurile se deschid de trei ori.
Sfîntul Neculai orînduieşte soarele
O legendă din Ardeal spune că Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pămîntul, dar el, îngrozit de răutăţile care le vede şi sătul de acelaşi drum veşnic, întruna vrea să fugă şi să scape de vederea pămîntului. Aşa cum umblă el de-a curmezişul peste pămînt, de la răsărit spre asfinţit, tot îşi schimbă drumul şi fuge cu răsărirea, cînd spre miază-zi, cînd spre miază-noapte, doar-doar va ajunge să facă sfîrşit pămîntului şi el să se odihnească pe cer ca să nu mai aibă de înconjurat pămîntul. Iar sfîrşitul pămîntului va fi atunci cînd soarele va ajunge să răsară de la sfinţit şi să sfinţească la răsărit. Dar Dumnezeu nu voieşte lucrul acesta şi de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sîn-Nicoară şi la miază-zi pe Sîn-Toader, ca să ţie calea soarelui. Şi soarele tot fuge de la miază-zi la miază-noapte, şi tot speră că o dată va scăpa.
Ocrotitorul apelor şi al pescarilor
Se mai spune că Sfîntul Neculai este podar mare şi călăuză şi sprijin celor ce umblă pe ape. Că ar fi fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoţul pe apă şi cu prinsul peştelui. Se zice chiar că Sfîntul Neculai a oprit apele potopului care căutau să înece corabia lui Noe. Unele colinde ardeleneşti spun despre rosturile Sfîntul Neculai pe ape. Iar cele din Bucovina că Sfîntul are putere şi asupra oştilor. Prin munţii Sucevei şi prin unele părţi din Bucovina se crede că hoţii se roagă acestui sfînt ca să le ajute în isprăvile lor. De aici poate a ieşit şi numele de Sfîntu-Niculae din cui sau Sfîntul Niculae de pe coardă, nume ce se dă biciului sau vărguţei cu care părinţii ameninţă copiii prea obraznici. Femeile se roagă Sfîntului Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. Bărbaţii duc lumînări la biserică şi fac liturghii. Prin unele părţi din Oltenia, Sfîntul Neculai se serbează pentru ajutor la boli, dar mai ales pentru lovituri.
Moş Nicolae în Europa
• În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfîntului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Germania, Franţa şi Olanda celebrează ziua de 6 decembrie ca o sărbătoare religioasă, iar Moşul oferă cadouri copiilor şi săracilor, şi ajută fetele fără posibilităţi materiale să se mărite, oferindu-le o zestre. Cînd colonistele olandeze au călătorit în America, au adus cu ele un episcop care purta un costum roşu şi mergea călare pe un cal alb. Imaginea americană a episcopului va evolua treptat pînă la cea a unui bătrîn spiriduş vesel. A fost descris ca un bătrîn olandez vesel şi bucălat din comedia „Istoria New-York-ului“, a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat poveştile cu Moş Nicolae cu publicarea poemului „O vizită a lui Moş Nicolae“, al lui Clement Moore. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfîntul Nicolae. În unele culturi, Sfîntul Nicolae călătoreşte alturi de un însoţitor care îl ajută. În Olanda, episcopul navighează pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care îi spune cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sînt răsplăţiţi cu daruri, iar cei obraznici sînt luaţi de asistentul său, Black Peter. În Germania, Moş Nicolae călătoreşte tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mînă. Copiii obraznici sînt pedepsiţi cu cîteva lovituri de nuia. În Italia, La Befana este o zînă bună care se îmbracă în negru şi aduce daruri copiilor la 6 decembrie.
O viaţă de sfînt
• Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sfîntul Nicolae (în limba greacă „biruitor de popor“) a uimit încă din copilărie prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lîngă Mira, capitala Lichiei. A continuat să facă minuni. La bătrîneţe s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Imediat s-a dus vestea că din mormîntul lui Nicolae izvorăşte mir, iar creştinii au venit pelerinaj, iar bolnavii s-au vindecat cînd s-au închinat acolo. Multe biserici din ţară, şi mai ales din Ardeal, poartă hramul Sfîntului Nicolae. De ziua Sf. Nicolae, chiar dacă e post, se dă dezlegare la peşte.
Cînd Moşul îşi scutură barba va ninge
• Tradiţia românească spune că în 6 decembrie, Moşul îşi scutură barba şi deci trebuie să ningă. Iar dacă se întîmplă să nu ningă, atunci se zice: „Hei, a întinerit Sfîntul Nicolae“. Tradiţia spune şi că Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, semn al primei zăpezi, şi păzeşte Soarele, pentru ca lumea să nu fie lipsită de lumină şi căldură. Se mai spune că dacă Sfîntul Nicolae a venit pe un cal alb, Sfîntul Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. De ziua lui Sânicoară se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se poate spune cum va fi vremea şi care va fi rodul livezilor, în anul viitor.
Protectorul copiilor şi al avocaţilor
• Sfîntul Nicolae a fost unul dintre cei mai mari apărători ai credinţei în faţa ereziei. A încetat din viaţă în anul 340. Din anul 1087 moaştele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei, fiind luate de către cruciaţi pentru a nu fi profanate de musulmani. Sfîntul Nicolae este patronul spiritual al copiilor, protectorul marinarilor şi al breslei avocaţilor. Nu de puţine ori, studenţii credincioşi se roagă la Sf. Nicolae pentru a trece cu bine de examene. În Bucovina, Sfîntul Nicolae este considerat al doilea sfînt pe care l-a făcut Dumnezeu.
Lasă un răspuns