
Astăzi, îi serbăm pe cei 40 de Mucenici din Sevastia. Gospodinele pregătesc mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui. Conform tradiţiei, zilele ce urmează ar trebui să fie zilele calde ale moşilor, care durează pînă în 17 martie.
Credinţa populară a legat de fiecare sărbătoare un alai de obiceiuri şi superstiţii, iar Mucenicii nu fac excepţie. Miercuri, pe 9, cînd îi prăznuim, se spune că e bine să facem anumite lucruri, iar pe altele să le evităm.
Legenda celor 40 de sfinţi
Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti şi nici să-i pui pe alţii să muncească pentru tine. Legenda spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult cînd s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. În anul următor, lacom, şi-a semănat cîmpul tot în această zi. Însă, de data aceasta, sfinţii l-au pedepsit şi i-au dat 40 de săptămîni de boală.
Ofrandă în bucate
„Mucenicii“ pe care îi gătesc gospodinele sînt o ofrandă adusă sacrificiului întru credinţă a 40 de ostaşi creştini. Se mai numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi în unele colţuri ale ţării. În unele zone se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt sau de om, glazuraţi cu miere sau cu sirop de zahăr. Pentru că sfinţii martirizaţi au fost mai întîi aruncaţi în lac, mucenicii din aluat se prepară, în alte părţi ale ţării, ca o fiertură. Din aluat se fac opturi mici care se fierb ca pastele făinoase, într-un sirop. Mucenicii, fie ei fierţi sau copţi, se dau de pomană de sufletul morţilor.
Obiceiuri strămoşeşti
La noi, românii, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi a dat naştere mai multor obiceiuri frumoase, creştine, dar şi precreştine, căci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară (atunci cînd ziua este egală cu noaptea). Pentru ca să fie îmbelşugat anul agricol care a început, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care arunca un ou, semn al rodirii. În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ogradă şi din casă, i se dă foc, iar tinerii sar peste el, ca să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşa este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădină.
Alungarea gerului şi norocul pescarilor
În unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul ca oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pămînt ca să intre gerul şi să iasă căldura, zicînd: „Ieşi căldură din pămînt / Intră tu frig în pămînt!“ Imediat ce Sfinţii bat cu botele în pămînt nu numai că încetează gerul, ci şi gheaţa începe să se topească şi să se ducă pe ape. În Bucovina, se obişnuieşte ca oamenii şi în special tinerii să bată cîtă o mătanie pentru fiecare sfînt, sau, după cum spun unii, chiar cîte 40 de mătănii pentru fiecare sfînt, şi aceasta pentru ca să dobîndească mulţi ani, să fie sănătoşi în decursul anului şi, mai ales, pentru ca să afle bani ascunşi în pămînt. Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua celor 40 de Sfinţi bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de
Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănînci 40 de peştişori sau chitici.
40 de martiri pentru credinţă
• Cei 40 de Mucenici, care au trăit la sfîrşitul sec. III î.Hr., în Asia Mică, pe vremea împăratului Diocleţian, erau 40 de ostaşi creştini ce mărturiseau şi predicau oamenilor despre credinţa lor. Pentru că nu au vrut să se lepede de Christos, ei au fost osîndiţi. Mai întîi au fost loviţi cu pietre. Însă, din voia Domnului, pietrele îşi greşeau ţinta şi se întorceau asupra celor care le aruncau. Pentru că n-au reuşit să-i omoare cu pietre, cei 40 de ostaşi au fost aruncaţi goi în lacul îngheţat al Sevastiei. Legenda spune că, după o noapte în care au rezistat în apa rece ca gheaţa, ei au fost scoşi vii din lac şi au fost ucişi în chinuri groaznice, zdrobindu-li-se oasele picioarelor. Pentru a nu mai rămîne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un rîu din apropiere. După trei zile, episcopul Petru, din acea cetate, a mers noaptea pe malul rîului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încît puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat pînă în ziua de astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţara noastră, în cîteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.
Cei 40 de Sfinţi Mucenici sînt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie. În credinţa populară, în această zi se deschid mormintele şi porţile Raiului.
Pe 9 martie, beţia e tradiţie
• Tot tradiţia populară cere ca azi bărbaţii să bea 40 sau 44 de pahare de vin sau de rachiu, pentru a avea putere de muncă tot anul. De unde vine diferenţa de 4 pahare? După tradiţia creştină, sfinţii martiri au fost 40, dar după cea geto-dacică, au fost 44 (atîtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, de Sf. Gheorghe). Cine nu poate sau nu vrea să bea atîtea pahare e suficient să guste sau să fie stropit cu vin. Dincolo de coacerea mucenicilor şi de beţia rituală, în zonele rurale mai există o sumedenie de obiceiuri şi superstiţii legate de 9 martie:
• în această zi, aflată „la hotarul“ dintre Babe şi Moşi (zilele Babelor sînt între 1 şi 9 martie, iar cele ale Moşilor, între 9 şi 16 martie), se fac ritualuri de alungare a gerului. Mai exact, se loveşte pămîntul cu o bîtă, ca să iasă căldura din el şi să intre gerul.
• plugurile sînt scoase din şoproane, reparate, curăţate şi trecute prin foc de fierarul satului, ca să fie purificate, apoi, în dimineaţa de 9 martie, sînt sfinţite de un sobor de preoţi, după care plugarii trag prima brazdă, marcînd începutul anului agrar.
• se spune că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşte, iar dacă e frig, tot frig va fi pînă de Sfîntul Gheorghe (23 aprilie). Dacă tună, în schimb, e semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mult mai bogate decît speră gospodarii.
• nu se face treabă în casă, nici în curte. În caz contrar, se spune că sfinţii Mucenici te vor pedepsi cu 40 de zile de boală.
• gospodinele nu iau ouăle din cuibare; se spune că acestea trebuie lăsate acolo, pentru a fi spor la ouă şi la pui tot anul.
• o altă superstiţie spune că în prima zi a Moşilor nu trebuie aruncat gunoiul din casă, pentru a nu se înmulţi lupii.
Reţete din bătrîni
• Mucenici Moldoveneşti
Ingrediente: pentru aluat – 1 kg făină, 3 ouă, 125 g zahăr, 450 ml lapte, două pliculeţe de drojdie uscată sau 50 g drojdie proaspătă, 50 ml ulei, o linguriţă de sare, coaja de la o lămîie, o fiolă de esenţă de vanilie; pentru sirop – 300 ml apă, 150 zahăr, o fiolă de esenţă de lămîie, coaja de la o portocală; pentru uns – un ou bătut şi 3-4 linguri de lapte; pentru servit – 200 g miere şi 300 g nucă măcinată.
Preparare: se amestecă drojdia cu două linguri de zahăr şi se adaugă puţin lapte, apoi puţină făină, amestecînd continuu, pînă capătă aspectul unei smîntîni groase. Se acoperă cu folie alimentară şi se lasă să crească 15 minute. Se amestecă ouăle cu zahărul rămas. Se pune făina cernută într-un bol mai mare, se adaugă drojdia crescută, ouăle bătute cu zahărul, sarea, vanilia, coaja de lămîie şi se începe frămîntarea adăugînd laptele călduţ, puţin cîte puţin. La sfîrşit se pune uleiul, se acoperă cu folie alimentară şi se lasă la dospit circa o oră, într-un loc cald. Se iau apoi din aluat bucăţi cam cît o minge de tenis, se rulează în suluri şi li se dă forma de 8. Mucenicii se pun în tava tapetată cu hîrtie de copt, se acoperă din nou cu folie alimentară şi se mai lasă la crescut încă 20-30 minute, într-un loc cald. Se ung cu oul bătut cu lapte şi se bagă în cuptorul încălzit, la foc moderat (180 de grade). Cît se coc, se face siropul: se fierb apa, zahărul, coaja de portocală şi esenţa de lămîie, apoi se lasă la răcit. Mucenicii se ung cu sirop cît sînt călduţi, apoi se dau cu miere şi se presară pe ei nucă măcinată.
•Mucenici Munteneşti
Ingrediente: pentru aluat – 300 g făină, 150-160 ml apă foarte caldă (dar nu peste 50 de grade), un vîrf de cuţit de sare; pentru zeamă – 2,5 l apă, coaja de la două portocale, coaja de la o lămîie, 10-12 linguri de zahăr, nucă măcinată, scorţişoară, esenţă de rom, un vîrf de cuţit de sare.
Preparare: se cerne făina într-un vas, se adaugă sarea, iar în mijloc se toarnă apa. Se frămîntă pînă ce aluatul devine elastic şi se răceşte complet. Dacă mai este nevoie de făină, se mai adaugă o lingură. Se mută aluatul pe planul de lucru uşor înfăinat, se împarte în biluţe, iar din fiecare biluţă se formează şnururi lungi şi subţiri (puţin mai subţiri decît un şiret), care se împletesc în formă de 8. Se lasă la uscat pînă a doua zi. Se pun pe foc, într-o oală încăpătoare, apa, zahărul, coaja rasă de lămîie şi de portocală, sarea, iar cînd începe să fiarbă, se adaugă mucenicii. Se fierb la foc mic, iar după ce se ridică la suprafaţă, se mai lasă cam 3-4 minute. După ce se stinge focul, se adaugă esenţa de rom, scorţişoara şi 4-5 linguri de nucă măcinată. Cînd se pun în farfurie, se mai adaugă nucă.
Lasă un răspuns