Creştinii îl sărbătoresc astăzi pe Sf. Ioan, cel care l-a botezat pe Mîntuitor. E bine ca azi să dai de pomană la săraci. Ziua Sfîntului Ioan, cel mai popular dintre sfinţii din calendarul ortodox, marchează şi încheierea sărbătorilor religioase de iarnă tot cu o petrecere, mai ales că este şi ziua în care o mulţime de români care poartă acest nume sfînt îşi sărbătoresc onomastica. 7 ianuarie este, de altfel, prima dintre cele patru zile de peste an pe care calendarul ortodox le închină Sfîntului Ioan. De aceea, numele Sfîntului Ioan este şi cel mai des întîlnit în România. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte astăzi pe sfîntul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, glasul care striga în pustie „găsiţi calea Domnului“, care stă la graniţa dintre cer şi pămînt şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Sărbătoarea Sf. Ioan reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. În tradiţia populară, Sf. Ioan este naşul lui Iisus şi protectorul copiilor mici, pe care îi ajută să nu moară nebotezaţi.
A propovăduit în deşert
În Evanghelia lui Luca se povesteşte cel mai mult despre despre viaţa şi misiunea Sfîntului Ioan. Mama lui, Elisabeta, era verişoara Sfintei Fecioare Maria, iar tatăl, Zaharia, era preot. Naşterea Botezătorului a fost anunţată de un înger. Data naşterii nu se cunoaşte cu exactitate, dar mulţi spun că a venit pe lume cu şase luni înainte de Iisus. În adolescenţă, a hotărît să plece în deşert pentru a propovădui de acolo legile Domnului. A dus o viaţă de ascet, mîncînd lăcuste şi miere, fiind acoperit doar cu o pătură din păr de cămilă. După unele scrieri, Ioan a plecat în deşert pentru a scăpa de persecuţiile regelui Irod, care se temea că va pierde regatul.
Decapitat după dansul Salomeei
Pentru a confirma noua naştere a celor care îl ascultau, Sfîntul Ioan îi boteza pe toţi cu apă din Iordan. Aceste purificări i-au adus lui Ioan supranumele de Botezătorul. Ioan a botezat şi a predicat ceva vreme, înainte ca Iisus să vină din Galilea la Iordan, pentru a a fi botezat de el. Faptul că Ioan avea din ce în ce mai mulţi discipoli l-a supărat pe regele Irod, care l-a aruncat pe profet în temniţă. La petrecerea de ziua de naştere a regelui, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat minunat, încîntîndu-l pe împărat. Acesta a fost atît de mulţumit încît i-a spus tinerei să-i ceară orice îşi doreşte. La sfatul mamei sale, Salomeea a cerut capul lui Ioan, pe o tipisie de aur. Ioan Botezătorul a fost decapitat la porunca regelui. Ucenicii săi l-au înmormîntat cu mare cinste.
Sfîntul Ioan Botezătorul şi-a împlinit chemarea sa dumnezeiască
Despre Sfîntul Ioan scriu toţi cei patru evanghelişti, care ne prezintă naşterea minunată de la Dumnezeu, prin părinţii Zaharia şi Elisabeta (Luca 1), viaţa sa în pustie şi pregătirea pentru misiunea pe care Dumnezeu i-o va încredinţa – aceea de Înainte-Mergător, Botezător, Martor şi Mărturisitor al Mîntuitorul Iisus Hristos. Sfîntul Ioan Botezătorul şi-a împlinit chemarea sa dumnezeiască ducînd o viaţă de asceză şi rugăciune, mărturisindu-L pe Hristos înainte de Botez („Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii“ – Ioan 1, 29-30), la Botez (mărturisind arătarea Sfintei Treimi sau Teofania – Ioan 1, 32-34) şi după Botez (Luca 7, 18-23, cînd continuă să boteze în Iordan, dar le spunea clar ucenicilor lui că nu el este Hristosul, ci Iisus). În această zi de mare sărbătoare toţi creştinii, şi în special cei care-i poartă numele: Ioan, Ion, Ioana, Ionela trebuie să-l prăznuiască creştineşte, prin participare la Sfînta Liturghie, împărtăşire şi apoi bucurie cumpătată în jurul mesei cu cei dragi.
Masa moaşei
Pe lîngă încărcătura religioasă, în această zi se păstrează în unele zone şi o serie de tradiţii şi obiceiuri. Ţăranii credeau că în această zi s-a făcut lumea, de aceea Sf. Ioan se serbează cu bucurie, ca să-ţi meargă tot aşa peste an. De la această credinţă s-a născut în unele locuri obiceiul numit Masa moaşei. Moaşa mergea, de Sf. Ioan, cu un buchet de flori uscate şi frunze verzi de muşcată pe la „nepoatele“ sale, pentru a le invita la o petrecere. Important la petrecere este colacul moaşei care este rupt de aceasta în bucăţi şi dat „nepoatelor“ care îşi prorocesc, după pîinea primită (de la marginea sau mijlocul colacului, mai mare sau mai mică), dacă mai nasc sau nu copii şi dacă aceştia vor fi fete sau băieţi.
„Botezul“ gerului
În alte părţi ale ţării, „iordăneala“ se petrecea după ce lumea ieşea de la biserică de la slujba de Sf. Ioan. Mai multe femei aşteptau la ieşire şi le cereau bărbaţilor cîte o „iordăneală“, adică o sumă de bani cu care cumpărau alimente şi băutură pentru petrecerea nevestelor. În unele zone, în noaptea aceasta erau integrate în comunitatea nevestelor tinerele căsătorite. Ritualul cuprindea şi udatul acestora la rîu, lac sau fîntînă. După credinţa românilor din Bucovina, în seara Sfîntului Ion se „botează“ gerul, adică se înmoaie frigul şi vremea începe să se încălzească treptat.
Lupta cu „iordănitorii“
În această zi, în special în regiunile de munte, flăcăii merg cu Iordanul. Ei împrumută de la preot busuiocul şi agheasma folosite de Bobotează şi merg pe la casele oamenilor, botezîndu-i şi „iordănindu-i“. Flăcăii iau în braţe fiecare membru al familiei şi se învîrtesc. Acest obicei se numeşte „iordănire“. Unii oameni se luptă cu iordănitorii. Se crede că astfel capeţi putere, pentru că iordănitorii sînt ajutaţi de Sf. Ioan, care dă putere şi celui care se luptă cu ei. Se spune că dacă un flăcău a fost iordănitor un an, trebuie sa continue trei ani la rînd.
Udatul Ionilor
În Transilvania şi Bucovina, de ziua Sf. Ioan Botezătorul au loc diverse ceremonialuri de sărbătorire a celor care poartă numele de Ioan şi Simion. În Bucovina, la porţile tuturor sărbătoriţilor se pun, în semn de omagiu, brazi împodobiţi, iar cei cu numele Ioan organizează petreceri cu lăutari. În centrul Transilvaniei, la Tălmăcel, obiceiul are o structură mult mai complexă. Cei ce poartă numele de Ioan/Ion sau Simion sînt purtaţi prin sat în care trase de boi şi împodobite cu nenumărate ţesături decorative: covoare, chindee, feţe de masă etc. Alaiul este condus de călăreţi în ţinută de mare sărbătoare, iar caii acestora sînt bogat împodobiţi cu valtrapuri ţesute şi podoabe de harnaşament. Procesiunea se îndreaptă către rîu, unde Ionii sînt botezaţi/purificaţi. Apoi toată lumea revine în centrul satului unde „se face joc“. Seara, la casele sărbătoriţilor au loc petreceri la care sînt invitate şi fete.
Ce spune legenda
Legenda spune că Sf. Ioan a fost un păstor de capre, care nu văzuse niciodată oameni. El se ruga sărind peste un butuc, înainte şi înapoi, zicînd: „asta ţie, Doamne, asta mie, Doamne“. Văzîndu-l cum se roagă, nişte trecători l-au îndrumat către biserică. Sf. Ioan i-a ascultat şi, ducîndu-se la biserică, i-a văzut pe oameni cum îşi duc păcatele în spate, ca pe nişte snopi de paie. Crezînd că aşa trebuie să facă şi el, a luat în spate un snop de paie adevărat. Ca urmare, preotul a crezut că îşi bate joc şi l-a gonit din biserică. Sf. Ioan s-a întors la butucul şi la rugăciunile lui, care îi sînt mai plăcute lui Dumnezeu.
Rugăciune pentru Sfîntul Ioan
• Doamne, îţi mulţumim pentru Ioan Botezătorul, mesagerul trimis de tine pentru a vesti venirea Mesiei. Ajută-ne să îi pregătim calea, acum cînd El vrea să intre în vieţile noastre. Să îndepărtăm munţii de mîndrie şi prejudecată, să facem drepte prin pocăinţă căile întortocheate de necinste şi minciună. Pentru că Cel ce vine să îşi facă sălaş în noi este Mielul lui Dumnezeu. El vine să ne ia păcatele şi să ne facă tabernacole ale prezenţei Sale în lume. Amin.
Lasă un răspuns