Lumînările nelipsite din decoraţiuni, de pe masa de sărbătoare sau din bradul care ne aduce strălucirea şi parfumul Crăciunului simbolizează lumina pe care a adus-o Naşterea Mîntuitorului. Flacăra pură a lumînării este întruchiparea nevinovaţiei, iar pîlpîirea care topeşte blînd ceara te duce cu gîndul la viaţa care se petrece încet în iubire şi împlinire sufletească. Chiar dacă lumînările din bradul de altădată au fost înlocuite în zilele noastre cu sofisticate instalaţii, modernele luminiţe imită de fapt tot lumina sacră a lumînării de început. Chiar şi artificiile sînt un simbol magic al lumînării. Mai mult ca oricînd, la Sărbătorile de iarnă, aprinderea unei lumînări este un moment ceremonial, la îndemîna oricui. Rostul lumînării este să ardă şi să lumineze. De aceea, cel mai important lucru pentru o lumînare este ca ea să fie aprinsă. Pentru că şi sufletul omului este asemănător unei lumînări, iar lumina poate însemna o rugăciune sau pur şi simplu un gînd bun.
Povestea lumînării este aproape la fel de veche ca a omului
Lumînările însoţesc toate ritualurile vieţii şi morţii, toate sărbătorile spirituale importante, toate ceremoniile religioase, toate momentele festive din viaţă unui om. Indiferent că sînt aprinse pentru a trimite un gînd pios, pentru a face lumină în odaie sau în suflet, pentru terapie sau doar pentru a crea o ambianţă plăcută, lumînările sînt mereu prezente în vieţile noastre. Povestea lumînării este aproape la fel de veche ca a omului. Încă din jurul anilor 3000 î.Hr., în Egiptul Antic, se preparau lumînări din ceară de albine. În acea perioadă, cretanii foloseau şi ei ceară de albine pentru fabricarea lumînărilor. În China Antică lumînările erau fabricate din ceară arsă din seminţe şi insecte, indienii antici foloseau scorţişoară, iar băştinaşii din America şi eschimoşii foloseau un anume fel de grăsime de peşte. Primele lumînări create de chinezi, în timpul Dinastiei Qin (221-206 î.Hr.), erau realizate din grăsime de balenă. În Roma Antică, în secolul I, lumînările erau preparate din substanţele unei plante. În Europa şi în Orientul Mijlociu, lumînările au apărut abia după anii 400, o dată cu resursele mari de ulei de măsline folosit pentru lămpile cu ulei. Lumînarea timpurie europeană a fost realizată din mai multe forme de grăsimi naturale, seu şi ceară.
8.000 de lumînări în Sala Oglinzilor din Versailles
Pînă în secolul XIX, lumînările erau folosite mai ales în estul Europei. În vestul Europei şi în zona mediterană, predominau lămpile de ulei. Cu ocazia Expoziţiei Universale din Franţa, din 1878, Sala Oglinzilor din Palatul Versailles a fost iluminată folosindu-se puţin peste 8.000 de lumînări.
Lumînarea ceasornic
Avînd o ardere relativ constantă şi putînd fi măsurată, lumînarea a fost folosită la început şi pentru a ţine timpul. Lumînările create special pentru aceste scopuri aveau măsurători marcate de-a lungul cerii, de-obicei în ore. În China, în vremea Dinastiei Sung (secolele X-XIII), se foloseau lumînările-ceas care erau marcate cu cifre pentru a indica ora. Şi în Europa medievală, lumînarea a ajutat omul să-şi măsoare timpul. Lumînarea orară este o invenţie atribuită lui Alfred cel Mare, rege al Angliei între anii 849-889. Pentru a-i reaminti suveranului orele cînd trebuia să-şi facă rugăciunile, se foloseau lumînări gradate, care dădeau reprezentare scurgerii timpului.
Primele lumînări fabricate
Folosirea lumînărilor s-a generalizat abia în secolul al XV-lea. Mult mai tîrziu, farmacistul Jean Nicolas Gannal a reuşit să solidifice seul cu ajutorul acizilor, inventînd tehnica de fabricare a lumînărilor. În 1823, Eugene Chevreul a extras acidul stearic din grăsimea animală, ceea ce a permis fabricarea lumînărilor cu stearină, care dădeau mai multă lumină, producînd mai puţin fum. La sfîrşitul secolului al XIX-lea a început să fie folosită parafina, un subprodus al rafinării petrolului. Parafina a fost distilată pentru prima dată în anul 1830. Acest lucru a revoluţionat industria producătoare de lumînări, fiind un material ieftin din care se puteau produce lumînări de calitate superioară, inodore, ce ardeau într-un mod rezonabil şi curat.
Lumînările în cultul creştin
Lumînarea a fost întrebuinţată în cultul creştin încă de la începuturile sale. Practica aprinderii lumînărilor în sau lîngă biserică o întîlnim încă din istorisirile Vechiului Testament, de unde a fost preluată de către toţi ceilalţi creştini. Nu numai evreii au întrebuinţat lumînările în cult, ci şi alte popoare. În rînduielile cultice de la templul iudaic, întîlnim în special candelabrul sau sfeşnicul cu şapte lumini. Primii creştini, proveniţi dintre evrei, au preluat o parte dintre vechile lor obiceiuri iudaice. Iisus Hristos a săvîrşit Cina cea de Taină într-un foişor, la lumina lumînărilor.
Luminau rugăciunile de taină
La statornicirea practicii arderii lumînărilor în cadrul cultului creştin a contribuit foarte mult şi situaţia specială a creştinilor din primele secole, care, din cauza persecuţiilor, se rugau în catacombe, în case sau camere ascunse, unde erau nevoiţi să aprindă lumînări sau candele pentru a putea săvîrşi cultul divin. Începînd cu secolul al III-lea, există mărturii istorice scrise care atestă întrebuinţarea lumînărilor şi la slujba înmormîntării martirilor. Printre slujitorii clerului inferior din acea vreme, este menţionat acolutul, care avea între sarcinile sale şi pe aceea de a aprinde lumînările în biserică.
Semnificaţia aprinderii lumînărilor în cultul creştin
Prima semnificaţie pe care o aduce aprinderea lumînărilor este aceea de luminare. În practica vieţii religioase a oricărui creştin, aprinderea unei lumînări este, oarecum, o obligaţie elementară, un simbol al luminării căii vieţii pentru cei apropiaţi ori de luminare a drumurilor pe lumea cealaltă pentru cei duşi. Aproape că nu există creştin care să intre într-un lăcaş de cult şi să nu aprindă o lumînare pentru sine, pentru cei dragi şi pentru cei adormiţi. Pe de altă parte, lumina lumînării semnifică şi cunoaşterea, vederea lucrurilor, aceasta simbolizînd divinitatea, prezenţa lui Dumnezeu, dar şi viaţa. Cea de-a doua semnificaţie a aprinderii lumînărilor este aceea de jertfă, venită de asta data din partea creştinilor. Lumînarea este ofranda oferită de credincioşi ca semn de oferire a sufletului lor de către Dumnezeu. Mai mult, lumînarea simbolizează şi jertfa de sine, transfigurarea totală a omului în lumină.
Energia luminii şi vibraţia culorilor
Lumînările au fost folosite în ceremonii şi ritualuri spirituale încă din cele mai vechi timpuri în toate culturile popoarelor. Ele combină energia sacră a focului cu vibraţia culorilor şi cu forţa gîndului care dedică ritualul aprinderii focului pentru un scop anume. Alegerea culorii şi a zilei specifice imprimă o vibraţie specifică acestui ritual.
ALB
Aprindeţi lumînări albe pentru protecţie, pentru binele copiilor, al mamei şi al familiei, pentru echilibru emoţional, purificare, aşteptarea unui răspuns astral, pentru animalele de casă, pentru sănătate şi vindecare, pentru eliberarea de trecut sau de probleme, pentru marile realizări ale vieţii, pentru naşterea de copii, pentru creativitate şi fertilitate, pentru deschidere spirituală, pentru ajutor de la persoane importante, pentru călătorii în siguranţă. Ziua specifică – LUNI. Zodia specifică – RAC. Planetă specifică – LUNA. Pietre ajutătoare – calcedonie, cristal de stîncă, onix alb, opal, perlă, acvamarin, cuarţ roz, ametist, piatra lunii. Esenţă specifică – santal, rosmarin, mir, tămîie, lămîie, cedru, lavandă, mentă, ienupăr. Zona feng shui specifică – vest (zona copiilor, a viselor, a dorinţelor şi a planurilor de viitor), nord-vest (zona relaţiilor şi călătoriilor), sud-vest (zona dragostei).
ROŞU
Aprindeţi lumînări roşii pentru protecţie, pasiune, dragoste, sex, stimulare, revigorare, energizare, entuziasm, ridicarea moralului, curaj, victorie, căsătorie, alungarea rivalilor, fertilitate, magnetism, sex appeal, voinţă, putere. Pentru succes în dragoste, pentru revigorarea vieţii de cuplu, pentru menţinerea iubirii, pentru faima şi recunoaşterea meritelor, pentru extinderea afacerii şi afirmare la nivel larg, pentru succes deplin în carieră, succes financiar, revigorare materială, acumulare materială. Ziua specifică – MARŢI. Zodia specifică – BERBEC, SCORPION. Planetă specifică – MARTE. Pietre ajutătoare: Rubin, Jasp roşu, Rodocrozit, Granat, Ochi de tigru, turmalină roşie, rubelit, diamant. Esenţă specifică – busuioc, pin, scorţişoară, trandafir, rosmarin. Zona feng shui specifică – sud (zona faimei), sud-vest (zona dragostei), sud-est (zona banilor şi prosperităţii).
PORTOCALIU
Aprindeţi lumînări portocalii pentru echilibru, prosperitate, energizare, noroc, succes, stimulare, încurajare, adaptare, schimbare, atracţia celor din jur, optimism, distracţie, acţiune pentru îndeplinirea unui ţel. Pentru menţinerea pasiunii în relaţiile sentimentale, pentru revigorarea vieţii de cuplu, pentru atragerea iubirii. Ziua specifică – DUMINICĂ, MIERCURI. Zodia specifică – LEU. Pietre ajutătoare: Carneol, Piatra Soarelui, Alexandrit, Calcit orange, cuarţ. Planetă specifică – MARTE, MERCUR. Esenţă specifică – crin, lavandă, iasomie. Zona feng shui specifică – sud-vest (zona dragostei).
GALBEN
Aprindeţi lumînări galbene pentru claritate mentală, concentrare, studiu, învăţare, succes la examene şi la şcoală, lucru, succes la serviciu, comunicare, călătorii, relaţii bune, optimism, creativitate, imaginaţie, putere de convingere, pentru cîştigarea încrederii celor din jur, atragerea şi menţinerea dragostei, succes în plan sentimental, noi relaţii de dragoste, revigorare în cuplu, copii, relaţii bune cu copiii. Ziua specifică – MIERCURI, DUMINICĂ. Zodia specifică – FECIOARĂ, LEU. Planetă specifică – MERCUR, SOARE. Pietre ajutătoare: Chihlimbar, Citrin, Pîrîta, Crisolit, Carneol, Ochi de tigru, Cristal de stîncă, Topaz galben. Esenţă specifică – tămîie, lămîie, rosmarin, narcisă, lavandă, portocal, mosc, vanilie, patchouli. Zona feng shui specifică – est (zona copiilor), nord-est (zona educaţiei), nord-vest (zona călătoriilor), sud-vest (zona dragostei).
AURIU
Aprindeţi lumînări aurii pentru energie, vindecare, faimă, succes, realizare, bani, noroc, atracţie, şarm, putere de convingere, succes financiar, bogăţie, prosperitate. Ziua specifică – SÎMBĂTĂ. Zodia specifică – LEU. Pietre ajutătoare: Chihlimbar, Topaz galben, Citrin, Cristal de stîncă, Heliodor, Ochi de tigru, Pîrîta, Malahit, Carneol. Planetă specifică – SOARE. Esenţă specifică – patchouli, tămîie, cedru, mosc, portocal, scorţişoară. Zona feng shui specifică – sud-vest (zona banilor)
VERDE
Aprindeţi lumînări verzi pentru succes la bani, progres, prosperitate, acumulare de bani, succes la bani, vindecare şi sănătate, armonie în casă, înnoiri, noi începuturi şi iniţiative, schimbări pozitive, căsătorie, agricultură, plante, învăţătură, succes la şcoală şi la examene, cunoaştere, extinderea orizonturilor cunoaşterii, împotriva atacurilor negative (magice), dragoste şi fertilitate (verde intens), ambiţie (verde închis). Ziua specifică – VINERI, MIERCURI. Zodia specifică – GEMENI, BALANŢĂ. Pietre ajutătoare: Aventurin, Jad, Malahit, Peridot, Crisopraz, Smarald, Heliotrop. Zona feng shui specifică – nord-est (zona educaţiei şi a cunoaşterii), est (zona familiei), sud-est (zona banilor şi a prosperităţii).
ALBASTRU
Aprindeţi lumînări albastre pentru relaxare, somn, sănătate, vindecare, fidelitate, emotivitate, armonie în casă, pace,
ghidare din astral, succes la şcoală şi la examene, reuşită în proiectele legate de educaţie şi învăţămînt, succes în carieră, promovare la serviciu, reuşită la serviciu. Ziua specifică – JOI. Zodia specifică – PEŞTI. Planetă specifică – MERCUR, NEPTUN. Pietre ajutătoare: albastru intens – Lapis Lazuli. Bleu – Acvamarin, Safir, Topaz bleu. Bleumarin – Sodalit, Lapis Lazuli, Azurit, turcoaz, tanzanit, acvamarin, safir, hematit, coral, crisocola. Esenţă specifică – crin, cedru, busuioc, iasomie, lotus, narcise. Zona feng shui specifică – nord- est (zona educaţiei), nord (zona carierei), est (zona familiei).
VIOLET / PURPURIU
Aprindeţi lumînări violet/purpurii pentru împlinirea dorinţelor, înţelepciune, recunoaşterea meritelor, progres în afaceri, recompense materiale, evoluţie socială, putere, succes, protecţie divină, independenţă, călătorii îndepărtate, vindecare de boli grave, alungarea ghinionului, atragerea norocului financiar, acumulare financiară. Ziua specifică – JOI. Zodia specifică – SĂGETĂTOR. Planetă specifică – JUPITER. Pietre ajutătoare: Ametist, Safir, Lapis Lazuli, Opal, Cristal de stîncă. Esenţă specifică – lotus, cedru, angelica, santal, iasomie, ghimbir, scorţişoară. Zona feng shui specifică – sud-vest (zona bogăţiei).
Istoria iluminatului
Pentru omul preistoric, focul de lemne reprezenta un mijloc de a se încălzi, de a ţine la distanţă animalele sălbatice şi de a avea lumină. Frigînd carnea, a descoperit proprietăţile combustibile ale seului şi a avut ideea de a folosi fitilul impregnat cu grăsime (uneori ulei de peşte), ţinut într-un căuş de piatră sau într-o cochilie (foto). La începutul mileniului al III-lea î.Hr., după ce folosiseră cărbunii aprinşi pentru încălzit şi iluminat, egiptenii au inventat lămpile cu ulei, al căror fitil era făcut din fîşii de ţesătură răsucite. Spre mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., erau deja folosite primele lumînări de ceară ori de seu. În Asia Mică, lămpile cu ulei au apărut în epoca de bronz. Cele mai vechi care au fost găsite provin din Ur şi datează din mileniul al III-lea î.Hr.
Grecii şi romanii foloseau candele cu fitil de in impregnat cu ceară ori cu seu, păstrat în ulei vegetal. Uneori, pentru a proteja flacăra, lampa cu ulei era un felinar cu pereţii translucizi (pînza impregnată cu ulei, băşică de peşte). Toate formulele antice de iluminat, printre care şi torţele, au fost folosite în evul mediu. Prima perfecţionare a lămpii cu ulei a fost realizată abia în 1550, de către italianul G. Cardano. În funcţie de împrejurări, erau folosite şi torţele ţinute de valeţi.
Lampa cu gaz
În ceea ce priveşte lămpile cu ulei, în 1782 a apărut fitilul împletit. Doi ani mai tîrziu, elveţianul Aime Argard, stabilit în Anglia, a inventat fitilul de formă tubulară, care permitea pătrunderea aerului, acesta activînd flacăra şi suprimînd fumul gros, datorat carbonului nears. Farmacistul Antoine Quinquet a perfecţionat lampa închizînd flacăra într-un tub de sticlă, ceea ce a îmbunătăţit tirajul şi a intensificat lumina. Tot el s-a ocupat de lansarea şi fabricarea lămpii, care îi poartă numele. Începînd cu 1860, aceasta a ars petrol lampant, uleiul nemaifiind folosit la sfîrşitul secolului al XIX-lea.
Becul-fluture
Începînd cu 1797, inginerul Philippe Lebon a studiat folosirea pentru iluminat şi încălzire a gazului degajat în timpul distilării lemnului într-un aparat pe care l-a brevetat în 1799, sub numele de termolampă. Simultan, englezul William Murdock a experimentat acest gaz, reuşind să asigure la început iluminatul propriei case, apoi al unei oţelării. Totuşi, iluminatul cu gaz a fost adoptat abia în 1805, în Anglia, fiind perfecţionat în 1820 prin apariţia becului-fluture, care dădea o flacără turtită, în formă de evantai.
Lampa cu arc
În 1802, englezul Humphry Davy, chimist şi fizician, care dispunea de o pilă electrică cu 2000 de elemente, a obţinut o lumină fixă, prin trecerea curentului prin panglici filamente de platină. Ulterior, a descoperit principiul lămpii cu arc, care urma să producă iluminatul electric. În 1835, ofiţerul scoţian Thomas Drummond a obţinut o lumină puternică arzînd un amestec de oxigen şi hidrogen şi îndreptînd flacăra oxihidrică spre un bulgăre de var, care devenea incandescent. Acest principiu (al combustibilului care furnizează flacăra şi al substanţei incandescente care radiază lumina) a fost studiat timp îndelungat de chimistul austriac Karl von Auer care a pus la punct manşonul care îi poartă numele şi pe care l-a utilizat pentru a obţine o lumină strălucitoare arzînd petrol vaporizat prin încălzire.
Lampa electrică cu incandescenţă
În 1841, englezul Frederick de Moleyns a brevetat prima lampă electrică cu incandescenţă, alcătuită dintr-un filament închis într-un bec de sticlă. În 1845, chimistul englez Joseph Swan a inventat becul cu filament în vid, dar dificultăţile legate de producerea vidului şi a unui filament practic au făcut ca primul său bec, cu filament de carton ars, să lumineze abia în 1878. Un an mai tîrziu, americanul Thomas Alva Edison a prezentat o lampă cu filament din celuloză carbonizată. Becul a ars timp de 40 de ore şi Edison, om de afaceri avizat, i-a organizat exploatarea, fără a neglija publicitatea. De aceea, în 1880, pachebotul „Columbia“ a avut la bord lumină electrică cu incandescenţă.
Becul cu filament
Cercetările pentru obţinerea unui filament solid, durabil şi foarte luminos au continuat. În 1900, Karl von Auer a inventat un filament de osmiu, care însă a fost prea fragil. În 1902, chimistul Werner von Bolton a inventat filamentul de tantal, care dădea de cinci ori mai multă lumină pe watt decît acela a lui Edison şi care a fost folosit în S.U.A. timp de 10 ani.
În 1908, americanul William Coolidge a inventat o metodă de producere a filamentelor de wolfram omogene, iar Irwing Langmuir le-a mărit durabilitatea introducînd argon în bec. Tot el a inventat filamentul în formă de spirală, pentru a reduce pierderile de căldură. Începînd cu 1933 au apărut lămpile cu vapori metalici (mercur, sodiu etc.), iar în 1938, lămpile fluorescente. Între timp, în 1909, Georges Claude a inventat tubul luminiscent cu neon.
Candela
Numele de candelă vine din limba greacă – Kandila sau din slavonă – Kanudilo, care înseamnă lampă veghetoare. Candela are aceeaşi însemnătate ca şi lumînările. Candelele sînt aprinse în biserici, dar şi acasă, sub icoane. Candela este un obiect de cult folosit pentru a lumina în faţa unei icoane, unde este suspendată sau aşezată pe un suport fixat pe rama icoanei; suportul are forma unui pahar din metal, marmură sau ceramică, ce poate fi încrustat şi în care se pune un pahar de sticlă care conţine untdelemn şi un fitil. Lumina candelei este un omagiu, un semn de cinstire a sfîntului zugrăvit în icoană, este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului, dar şi o modalitate de a transmite rugăciuni şi gînduri bune. Candela, ca şi lumînarea, simbolizează lumina pe care o dorim atît în viaţă, şi mai ales după moarte, şi jertfă, pentru că dăm bani pe ele. Atunci cînd aprindem lumînarea sau candela pentru a ne ruga, sufletul nostru se umple de lumină, bucurie şi binecuvîntare.
Lumînări de Crăciun în mere
Scobeşte bine două mere. Pune în gaura formată ceară topită amestecată cu uleiuri esenţiale. Potriveşte fitilul cînd ceara se sleieşte şi lasă „lumînările“ să se întărească complet. Poţi proceda la fel cu o găoace formată de coaja de la o portocală, un grapefruit sau chiar de la o mandarină. Vei avea cele mai frumoase şi parfumate lumînări de Crăciun. Pentru a prepara ceara poţi să cumperi lumînări albe simple pe care apoi să le topeşti odată cu lumînări din ceară de albine, colorant alimentar. Pentru fitil poţi să reciclezi fitilul din lumînările folosite că materie primă.
Lasă un răspuns