Credincioşii ortodocşi şi catolici prăznuiesc în 5 ianuarie ajunul Bobotezei. În această zi se ţine post negru, se sfinţeşte casa, iar fetele nemăritate îşi pot visa ursitul. Din bătrîni se spune că cine reuşeşte să nu mănînce nimic în ajunul Bobotezei va fi sănătos şi norocos tot anul. De obicei, ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului. Se zice că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă. În unele sate din Ardeal, dar şi în Bucovina, se colindă. Tot acum, se fac şi se prind farmecele şi descîntecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului din noul an. Unii săteni din Ardeal întîmpină Boboteaza cu un obicei străvechi, numit Chiraleisa. Acest ritual agrar s-a păstrat de peste trei secole şi constă în stropitul livezilor şi înconjuratul gospodăriilor pentru ca în anul care tocmai a început gospodarii să aibă recolte bogate.
Post păstrat din secolele IV-VI
În Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se ţine post negru, nu se mănîncă şi nu se bea nimic. Canoanele Bisericii învaţă că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia agheasma pe nemîncate. Dacă Agheasma Mică se poate săvîrşi ori de cîte ori credincioşii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază de două ori pe an, pe 5 ianuarie, în Ajunul Botezului Domnului, şi pe 6 ianuarie, în ziua praznicului Bobotezei.
Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din perioada secolelor IV-VI, cînd catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune timp de 40 de zile, să primeasca botezul în seara acestei zile. După ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească. Astăzi, creştinii postesc în această zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfinţită – Agheasma Mare. În unele regiuni, creştinii ortodocşi gustă pe nemîncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), pînă la 14 ianuarie – odovania praznicului.
Masa cu 12 feluri de bucate
Pe vremuri, la ţară, în ajunul Bobotezei se pregătea o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat“ se aşternea o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, iar sub faţa de masă se punea fîn sau otavă, iar pe fiecare colţ se punea cîte un bulgăre de sare. Deasupra, se aşezau douăsprezece feluri de mîncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale de post, găluşte de cartofi, borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac sau alte dulciuri de post. Pînă la sosirea preotului cu Iordanul, nimeni nu se atingea de mîncare, iar imediat după sfinţirea mesei parte din bucate erau adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă.“
Ziua descîntecelor
Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, şi un moment favorabil farmecelor, descîntecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, se strîngeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate pînă în primăvară, cînd se presărau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii“. Se credea că dacă, în dimineaţa ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de
Bobotează despre locurile unde sînt ascunse comorile. În ajunul Bobotezei erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar jăratic din focul din vatră. Tot în seara de ajun se săvîrşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri în acea din familie va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede. Tradiţia mai spune că fetele de măritat e bine să ceară preotului care vine cu Botezul puţin busuioc pe care îl vor folosi apoi la unele practici de atras iubirea flacăilor.
Vizita preotului
Preoţii merg pe la casele oamenilor pentru a le sfinţi locuinţele. La oraş, preoţii vin în zilele premergătoare Ajunului. La această vizită pastorală, slujitorii Bisericii obişnuiesc să stropească cu apa sfinţită şi să-i binecuvînteze pe toţi cei ai casei şi lucrurile pe care aceştia le folosesc, precum şi curţile lor. Acest tip de vizite, prin care preotul se întîlneşte cu credincioşii din enoria sa, în Ajunul
Bobotezei, a intrat deja, de secole, în tradiţia creştinilor ortodocşi de la noi din ţară. Casele credincioşilor şi locuitorii acestora se stropesc cu Agheasmă Mare, în Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvîntate sau sfinţite, cum ar fi de pildă prapurii, crucile şi troiţele, clopotul, vasele şi veşmintele liturgice, icoanele etc.
Chiralesa
Printre obiceiurile din Ajunul Bobotezei se numără şi „Chiralesa“, un obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat. În unele zone, copiii merg să colinde în seara de 5 spre 6 ianuarie pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea“. Gospodarii îi răsplătesc pe colindători cu mere, nuci şi prăjituri pe care copiii le strîng în trăistuţele lor. Băieţii şi fetele intră în curţile oamenilor şi înconjoară casele, grajdurile, holdele, sunînd din clopoţei, tălăngi, fiare vechi, rostind în cor versurile: „Chiralesa, spic de grîu/ Pînă-n brîu/ Roade bune, Mană-n grîne!” Cuvîntul Chiralesa are la origine o formulă liturgică grecească şi în limba română înseamnă „Doamne miluieşte!”.
Obiceiul este asemănător colindelor din Ajunul Crăciunului. În anumite zone din Bucovina, preotul este însoţit şi de gospodari din sat care anunţă venirea preotului şi apoi sît răsplătiţi cu bucate de post sfinţite.
Cum afli dacă va fi rod de fructe
În Ajunul Bobotezei, după lăsarea serii, se taie crenguţe de la diferiţi pomi fructiferi şi se pun într-o oală cu apă la temperatura camerei locuite. După modul cum înfrunzesc apoi şi înfloresc rămurelele, se apreciază dacă anul va fi bogat sau sărac în fructe.
Tradiţii şi superstiţii în Ajun de Bobotează
l Cine va strănuta în ziua de Ajun de Bobotează va fi norocos în anul ce urmează
l Dacă în Ajunul Bobotezei e brumă pe pomi, vor fi poame multe
l Dacă în Ajun de Bobotează picură din streaşină atunci va fi o vară ploioasă
l Dacă Ajunul Bobotezei este unul ploios, atunci va fi un an ploios
l În direcţia în care va stropi preotul cu busuiocul muiat în ageasmă, de acolo vor veni ploile de peste an
l Dacă în Ajunul Bobotezei, cînd preotul umblă cu „Iordanul“ prin sate, îi va scîrţi zăpada sub picioare, atunci va fi un an bogat şi rodnic.
l Ajunul Bobotezei este o zi prielnică şi obiceiurilor păgîne: farmece, descîntece, magii albe şi negre
l Se spune că celor care postesc de Ajunul Bobotezei le merge bine tot anul
l Conform unor tradiţii populare, de Ajun preotul nu trebuie apărat de cîini, pentru că e rău de moarte
l Cenuşa din sobă şi gunoiul din casă se strîng dimineaţa pentru a fi presărate primăvara pe cîmpul pentru roade, ca să le ferească de
prădători
l Este frecvent întîlnită superstiţia potrivit căreia animalele din grajd vorbesc, la miezul nopţii din Ajunul Bobotezei, despre locurile unde
sînt ascunse comori
l De Ajun nu sînt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratec.
l În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, De Sfîntul Ioan Botezătorul şi opt zile dupa aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sînt
sfinţite.
l Superstiţia cel mai des întîlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un
fir roşu de mătase şi un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care se vor căsători.
l Se crede că fetele care cad pe gheaţă în Ajun de Bobotează să mărită în acel an.it, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră,
plăcinte cu mac sau alte dulciuri de post.
Lasă un răspuns