De Sf. Vasile, rugăciunile au mai multă putere

Pe 1 ianuarie, în toate bisericile ortodoxe se vor citi – singura dată în an – Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, adică rugăciunile de alungare a celui rău
Prima zi a anului este închinată Sfîntului Vasile cel Mare, unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esenţial în delimitarea ritului răsăritean, al ortodoxiei. În multe sate este sărbătorit ca patronul casei. Pe 1 ianuarie, în toate bisericile ortodoxe se vor citi – singura data în an – Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, adică rugăciunile de alungare a celui rău.

Ocrotitorul săracilor şi al bolnavilor

Sfîntul Vasile cel Mare, una dintre personalităţile cele mai reprezentative ale secolului al IV-lea, a adus o contribuţie de o importanţă deosebită nu doar în organizarea activităţilor caritabile, concretizate în renumita Vasiliada, ci şi în dezvoltarea învăţăturii Bisericii despre tămăduirea omului şi practica medicală, ca unul ce avea şi cunoştinte medicale, deprinse la cursurile urmate în Atena. În scrierile Sfîntului Vasile cel Mare, medicina apare în general ca un mijloc privilegiat de manifestare a iubirii. Sfinţii Părinţi considerau ca medicul îndeplineşte o meserie ca oricare alta – Sf. Vasile cel Mare îl aşează pe medic între meşteşugari (Epistola 233, 1) – şi ca, prin urmare, formarea sa profesională nu trebuie să fie mai religioasă decît cea a unui cîrmaci de corabie şi trebuie să se facă în şcolile existente (Origen, Contra lui Cels, III, 13.).

Cine a fost marele sfânt

Sfîntul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anului 329 şi a murit în data de 1 ianuarie 379. La moartea sa, el a fost jelit deopotrivă de creştini, dar şi de evrei ori de pagîni. El a luptat împotriva celor care negau divinitatea lui Isus Christos. Sfîntul Vasile cel Mare a studiat la renumita şcoala din Atena, apoi a urmărit desavîrşirea sa spirituală în mînăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia.

Rugăciunea care se spune de Revelion

„Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru. Ţie singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi nevăzute. Ţie, Dumnezeule, ne închinăm, Te lăudăm, îţi mulţumim şi Te rugăm. Caută cu milostivire spre smerita noastră rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.
Te rugăm, Dumnezeule, să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste desăvîrşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca să ne mântuim. Apără-ne de oameni gîlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi păcate. Ajută-ne, Doamne, să nu ne lepădăm de Tine în nici un fel. Te rugăm acum, Dumnezeul nostru, să cauţi cu milostivire. Şi să faci ca să fie primite la Tine toate cele lucrate de noi, nevrednicii în numele Tău, în anii trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la săraci şi toate ostenelile noastre. Căci ştim că noi nu avem nimic al nostru, ci am luat totul dintru ale Tale. Învredniceşte-ne, Doamne, cu harul Tău!
Deschide Doamne urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei Tale celei de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică. Trimite tuturor creştinilor din toată lumea har şi putere, ca să biruiască pe satana. Şi vino în ajutor la tot creştinul cel necăjit şi întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău. Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu eşti apărătorul nostru cel puternic şi numai în Tine ne încredem, de aceea te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi, de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi sărindare şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta. Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe Ucenicii Tăi când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, cum ai auzit pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că zidirea Ta suntem şi pe alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul nostru în care credem şi căruia ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ale Sfinţilor Îngeri, cu ale Sfinţilor Apostoli, cu ale Sfântului Vasile Cel Mare şi pentru ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!”

De Sfîntul Vasile se ghiceşte ursita

• În prima zi a Anului Nou, ziua Sfîntului Vasile, se cîntă colinde specifice şi se împart daruri, mai mult simbolice. Se spune că, în ziua de Sfîntul Vasile cerul este deschis, rugăciunile sînt mai eficiente, dar şi că magia are mai mulţi sorţi de izbîndă. Din aceste motive, în această zi li se prezice fetelor viitorul. În vechime se foloseau mai multe tehnici de ghicit, cele mai cunoscute fiind cea cu ajutorul cărţilor şi cea cu oglinda. Pentru ca fata să-şi viseze ursitul, ea trebuia să-şi pună sub limbă, înainte de a se culca, puţin busuioc. La sate se coace şi acum pîine pentru toată familia, şi se „citesc“ evenimentele din anul abia început (prin felul în care se rupea pîinea, prin studierea norilor sau a felului în care bate vîntul) şi se încearcă deducerea soartei rudelor şi prietenilor.

Cititul vremii în ceapă şi al rodului în lemn

• Pentru noaptea spre Sfîntul Vasile existau o mulţime de datini menite să stabilească în ce fel va fi vremea în anul ce urma. De pildă, în ajun se înşirau într-un rînd 12 foi de ceapă, pe care se presăra o anume cantitate de sare. Apoi se botează fiecare foaie cu numele unei luni. Dacă într-una se adună mai multă apă, însemna că aceea va fi cea mai ploioasă dintre lunile anului. Unde sarea rămînea uscată, însemna că va fi secetă mare. Un alt obicei stabilea rodnicia anului ce urma: cărbunele dintr-un singur lemn (fag sau stejar) se spărgea în bucăţi şi fiecare dintre acestea primea numele unei cereale: grîu, orz, porumb, ovăz, secară. Se puneau bucăţile de cărbune în vatra încinsă: bucata care se făcea pînă dimineaţa scrum anunţa un an bun pentru recolta respectivă. Care cărbune rămînea neatins atenţiona asupra unui an slab. Se mai spunea că luna plină de Sfîntul Vasile înseamnă că va fi un an bun, roditor.

Pluguşorul

• Pluguşorul este o tradiţie creştinească ce simbolizează aratul şi semănatul, fertilizarea pămîntului pentru anul ce vine. Pe vremuri, obiceiul era plasat la începutul primăverii. Tinerii de la sate se organizează cu cîteva zile înainte de Ajun, îşi fac rost de bice, harapnice, clopoţei, buhai şi de-o geantă pentru încasarea cîştigului. Buhaiul se construieşte dintr-o ulcică goală a cărei gaură se acoperă cu o piele tăbăcită de oaie. De mijlocul pielii se prinde o şuviţă de păr de cal, care udată şi trasă cînd cu o mînă cînd cu cealaltă scoate un sunet asemănător răgetului unui bou.

Sorcova

• Acest obicei îl găsim la toate popoarele din cele mai vechi timpuri. În loc de băţul împodobit cu flori de foiţă colorată, cum este la noi, la romani se mergea pe la case cu ramuri de măslin sau de laur, pentru a se face urări de Anul Nou. Înainte, sorcova se făcea din mlădiţe de copaci (de obicei meri sau trandafiri), care se puneau în noaptea de Sf. Andrei în apă, iar de Anul Nou, dacă înfloreau, aduceau mult noroc. Cuvîntul „sorcovă“ este de origine slavă. Sorok se traduce „patruzeci“, numărul corespunzînd exact cu cele patruzeci de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui urat.