De Sf. Ştefan, pentru sporul casei e bine să dăruim o icoană

Sfîntul Ştefan, serbat pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfăţişează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.
În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfîntului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă. În semn de iubire, preţuire şi respect pentru Sfîntul Ştefan, dar şi ca dovadă de iubire şi înţelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care sîntem certaţi.
Sfîntul Apostol Întîiul Mucenic şi Arhimandrit Ştefan, condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice pentru că a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, a deschis drumul unui impresionant şir de martiri creştini, pedepsiţi pentru credinţa lor.
Numele Sfîntului Ştefan este de origine grecească – Stephanos – şi înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună”.
Sfîntul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. În limbă greaca, Ştefan înseamnă „coroană” şi se referă atît la rîvnă de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Christos cît şi la faptul că el este primul dintr-un nesfîrşit şir de martiri din lumea creştină.
Datorită rîvnei şi credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni şi de a arată semne mari în popor. Avînd harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfîntul Ştefan a stîrnit mînia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzîndu-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.

În faţă Sinedriului, Ştefan şi-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătînd că legea se împlineşte prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi, dar nu a reuşit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate şi lovit cu pietre. Prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi asupra lui, Ştefan a avut totuşi puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigaşii lui: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.

O veche tradiţie spune că de ziua Sfîntului Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfăţişează pe acest martir, sfîntul ajutîndu-i pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

Tot ca un semn al iubirii, preţuirii şi respectului este bine ca în această zi persoanele certate să se împace.

În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfîntului Ştefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pîinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pîinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.

Sfîntul Ştefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Avînd în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormantul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci cînd preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Cînd i s-au descoperit moaştele, pe mormîntul său a fost scris „chiliel”, care în limbă ebraică înseamnă „cunună”, pentru că el a luat, cel dintîi dintre creştini, cununa muceniciei.