
Legenda spune că primul ou de Paşti a fost dăruit de către Sfînta Maria Magdalena împăratului Tiberiu. Maria Magdalena, care renunţase la toată averea ei pentru a-l urma pe Iisus, s-a prezentat în faţa împăratului obişnuit să primească ofrande preţioase doar cu un ou de găină, conform obiceiului de a oferi un ou în prima zi din an sau cu ocazia zilelor de naştere. Maria Magdalena i-a dat oul împăratului, salutîndu-l cu „Hristos a înviat!“. Acesta a replicat că nu crede că un om se poate trezi din moarte, la fel cum nu ar crede că oul acela alb pe care l-a primit de la ea ar putea să-şi schimbe singur culoarea în roşu. În acel moment, spune legenda, împăratul a văzut cu spaimă cum oul din mîna sa începe să se înroşească. Oul vopsit a devenit astfel un simbol al Învierii lui Hristos, iar obiceiul de a dărui un ou vopsit sau împodobit în fel şi chip în ziua de Paşti s-a răspîndit în toată lumea.
Regii au „înnobilat“ ouăle de Paşti
• La început, se vopseau ouă de găină sau de alte păsări. Ulterior au apărut ouăle din lemn, cele din porţelan, din os, piatră sau sticlă. În cronicile regale engleze se specifica faptul că în anul 1200 s-au cumpărat 450 de ouă pictate şi împodobite cu foiţă de aur. Acestea au fost împărţite de către regele Eduard al ll-lea membrilor familiei sale în dimineaţa de Paşti, existînd credinţa că ar fi fost de bun augur să se dăruiască un astfel de ou aurit. Acest obicei a devenit obligatoriu la curtea regelui francez Ludovic al XIV-lea. Suveranului trebuia să îi fie adus cel mai mare ou de pasăre, ouat în săptămîna dinaintea Sfintelor Paşti, astfel că în dimineaţa sărbătorii castelul era înconjurat de sute de coşuri cu ouă aurite pe care suveranul le dăruia membrilor familiei, apropiaţilor, valeţilor şi slujitorilor credincioşi. În Rusia medievală exista, ca în mai toate ţările creştine, tradiţia schimbului de ouă împodobite, în dimineaţa de după Înviere. Ţarul Alexis (1645 – 1676) a dăruit într-un an, de Paşti, nu mai puţin de treizeci şi şapte de mii de ouă, naturale, din lemn sau din os, pictate şi împodobite.
Masa perfectă de Paşte
• Excesele la masa de Paşte îi duc pe mulţi de la sărbătoare direct la spital. Iată de ce, pentru a evita indigestiile şi alte probleme de sănătate, medicii au găsit soluţia: masa perfectă de Paşte înseamnă, în primul rînd, să nu consumi din absolut tot ceea ce se găseşte pe masă. „Masa de Paşte ar trebui să înceapă cu un ou, după care se poate mînca o ciorbă de miel. La felul doi, carnea de miel nu ar trebui în niciun caz prăjită în ulei, ci eventual gătită la cuptor cu legume sau friptă pe grătar. Apoi, la desert, se poate consuma o felie de cozonac sau de pască“, a explicat medicul nutriţionist Marian Preda. Potrivit specialiştilor, este foarte important ca masa de Paşte să se prelungească pe parcursul mai multor ore, cu pauze de discuţii sau cafea, pentru ca organismul să poată digera, treptat, mîncarea. Pentru cei care plănuiesc să mănînce mai mult, este recomandat să ia, în timpul mesei, două pastile care ajută la digestie. Pentru a evita problemele de stomac, persoanele care au exagerat cu mîncatul de Paşte trebuie să facă mişcare – o plimbare pe jos de cel puţin o oră sau cu bicicleta, măcar 30 de minute.
Iepuraşul de Paşte a apărut la nemţi
• După „modelul“ Crăciunului şi al Sfîntului Valentin, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii a trecut, şi ea, prin procese de marketizare, iniţiate cu scopul de a spori vînzările companiilor producătoare de bunuri de consum. Aşa a apărut iepuraşul de Paşte, simbol al abundenţei şi generozităţii adoptat şi de români, care ridică vînzările supermarketurilor cu aproximativ 30%. Chiar dacă nu se bucură de notorietatea lui Moş Crăciun, iepuraşul este legat mai mult de comercial decît de sacralitate. Tradiţia iepuraşului de Paste îşi are originea, cel mai probabil, în tradiţia populară precreştină, neavînd nicio legătură cu religia şi cu sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos. Obiceiul de face daruri în numele iepuraşului de Paşte a apărut pe teritoriul Germaniei de azi. Acolo, în jurul anului 1800, s-au făcut primele dulciuri în formă de iepuraş, care au dat tonul unei industrii răspîndite, astăzi, în toată lumea.
Lasă un răspuns