Sărbătoarea de Rusalii este cunoscută şi sub denumirea de Pogorârea Sfântului Duh şi reprezintă o sărbătoare extrem de importantă pentru toţi creştinii. Duminica Rusaliilor, cînd este prăznuită Pogorârea Duhului Sfînt, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorît peste Apostoli. Aceste „limbi” sînt închipuite astăzi de frunzele de nuc sau de tei, care sînt aduse de credincioşi la biserică, spre a fi sfinţite. După slujbă, frunzele se iau acasă şi se aşează la icoane şi la uşi.
În popor se crede că frunzele şi ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină şi de duhurile cele rele. Această credinţă populară poate fi întemeiată pe sărbătoarea Pogorîrii Duhului Sfânt, dacă se are în vedere sfinţirea frunzelor cu aghiazmă, ele devenind astfel purtătoare de har.
În mitologia populară, „Rusaliile” sînt nişte spirite rele (iele, zâne). Se mai spune despre Rusalii că sînt fiicele lui „Rusalim împărat”, acesta din urmă fiiind o personificare a cetăţii Ierusalim. Ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli şi necazuri. Ele umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută locuri neumblate. Locurile unde joacă rămîn arse şi neroditoare. Pentru a fi feriţi de ele, oamenii pun în casă pelin şi usturoi. În aceste zile, frunze de pelin se pun în toate băuturile, cu excepţia apei.
Rusaliile sînt o straveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani, Rosalia, ,,Sărbătoarea Trandafirilor,, era o zi închinată cultului morţilor, în care pentru sufletele celor dispăruţi se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi. La romani, Rosalia s-a transformat, suferind influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele nouă zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi daimonice tinere, frumoase, capricioase şi răzbunătoare.
In folclor, se spune că Rusalii sînt personaje feminine (cvasi)malefice care trăiesc în văzduh şi în pădure. Rusalcele sînt sufletele fetelor moarte de tinere. Similar Ielelor, cu care uneori sînt confundate, una dintre calităţile lor principale este dansul deosebit de frumos. Dansează în aer sau pe pamînt, noaptea, aşezate în cerc, dar dacă sînt zărite de un muritor sau dacă, din greşeala cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnaveşte foarte grav de o boala numită, în limbaj popular, „luat de Rusalii”.
Rusaliile pedepsesc oamenii care fac rele, pe cei care nu le respectă zilele de sărbătoare, care dorm sub pomi sau aduc noaptea apă de la fîntană; îi ridică pe sus în vîrtejuri, îi pocesc sau sluţesc. Diferite forme de reumatism şi maladii neuro-psihice se numesc ,,luat de Rusalii,, sau ,,ologit de Rusalii,,. De aceste boli se putea scăpa prin descântec de Rusalii, citind din cărţi la mînastire, intrînd în Hora Căluşului, sau sărind peste bolovanul pe care Căluşarii îl pun pe pămînt.
Remediul magic-ritual impotriva bolilor provocate de rusalce, erau in sudul tarii şi în Moldova,Caluşarii. Tot Căluşarii erau cei care le determinau să plece din lumea celor vii.
„Dansul căluşarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede că acest dans ritual poate să vindece relele făcute de Rusalii. Se adună cei mai buni dansatori ai satului şi formează o ceată de 13 căluşari. Timp de o lună, ei se leagă cu jurămînt că vor juca „Căluşul”. În acest timp, bolnavii caută să se vindece. Cel bolnav se întinde pe pământ, iar căluşarii încep dansul şi săriturile. La un anumit timp, fiecare căluşar sare peste cel bolnav, iar la sfârşit, celui bolnav i se şopteşte la ureche o urare de sănătate
Cel mai probabil, cuvântul „Rusalii” derivă din cuvîntul slav „rusalka”, rusalcele fiind spirite ale apei de genul nimfelor, zânelor, demonilor de apă, care erau sărbătoriţi, pentru a fi îmbunaţi, în prima săptămînă a lunii iunie. Această tradiţie păgînă, pre-creştină s-a transmis şi romanilor, care au denumit rusalka „dragaică” (drăcoaică, demon). În această săptamână era interzis spălatul, scăldatul, şi în general, îi era interzis unei persoane să se apropie de ape.
Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorîrii Sfântului Duh. Denumirea şi sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată şi de către romani. Cînd Imperiul Roman a devenit creştin în marea majoritate, această sărbătoare (împreună cu multe altele) au fost creştinate în sensul că au primit o semnificaţie creştină, suprapusă vechii sărbători, în timp semnificaţia şi motivele iniţiale fiind date uitării.
Pe lîngă multitudinea de tradiţii şi obiceiuri, de Rusalii întâlnim şi o serie de superstiţii, dintre acestea câteva mai cunoscute, sunt următoarele:
În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la cîmp, pentru că Ielele te pot prinde şi pedepsi;
De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe lîngă păduri sau fîntâni fiindcă te poţi întîlni cu spiritele rele
Lasă un răspuns