Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis ca ”bătrîna” marjă de eroare tehnică a aparatelor radar aflate în dotarea Poliției Rutiere să nu mai fie luată în calcul la stabilirea vitezei șoferului contravenient. Înregistrarea făcută de radar e singurul document valabil care nu mai poate fi astfel contestată apelînd la calcule și interpretări legate de marjele de eroare în baza cărora radarele au fost omologate și calibrate. Decizia instanței este pronunțată, dar încă nu este aplicabilă pentru că nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Șoferii știau că pot ataca în instanță o amendă aplicată pentru depășirea limitei de viteză sau decizia polițistului rutier de a le fi suspendat permisul de conducere în baza constatării vitezei de rulare a autovehiculului cu ajutorul aparatelor radar. Aveau de partea lor un mic ajutor: acea marjă tehnică de eroare admisă de +/- 3 km/h la viteze de pînă la 100 km/h şi de +/- 3% din valoarea vitezei înregistrate în cazul vitezelor de peste 100 km/h în cazul radarelor aflate pe autoturisme staţionate. Dacă aparatul radar era montat pe o mașină aflată în mișcare din dotarea Poliției Rutiere ”ajutorul” șoferilor era de 4 km/h la viteze de pînă la 100 km/h şi de +/- 4% din valoarea vitezei înregistrate în cazul vitezelor de peste 100 km/h. Acum, toate aceste date tehnice sînt istorie.
Marja de eroare – care nu e ”prinsă” în nici o lege rutieră și de care judecătorii țineau cont doar în funcție de percepția lor asupra cazului reclamat -, nu mai este acceptată în instanță. Înalta Curte de Casație și Justișie (ÎCCJ) a desființat această mică portiță tehnică a șoferilor grăbiți.
”În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul susmenţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2018. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Cu alte cuvinte, marja de eroare este admisă doar în procedura de omologare a aparatului, nu și atunci când înregistrările radarului sunt folosite pentru aplicarea sancțiunilor la regimul rutier. În aceste condiții, contestarea imaginilor este imposibilă în lipsa acelei marje tehnice de erorare desființată de decizia a ÎCCJ.
Lasă un răspuns