Sărbătoare a bucuriei: Sântămăria Mică

Sărbătoare a bucuriei: Sântămăria Mică
Sărbătoare a bucuriei: Sântămăria Mică

În calendarul popular ziua închinată Naşterii Fecioarei Maria marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă
În fiecare an, la 8 septembrie, creştinii se bucură de Naşterea Fecioarei Maria, mama Mîntuitorului. La români, sărbătoarea se mai numeşte Sîntămăria Mică. Nu întîmplător, prima mare sărbătoare a Anului Nou Bisericesc început la 1 septembrie este prăznuirea Preacuratei. Fecioara Maria este cel mai venerat şi mai iubit sfînt al creştinătăţii, cele mai multe biserici şi catedrale purtîndu-i numele. Tot azi, se sfîrşeşte vara şi rîndunelele încep să plece către ţările calde. Ziua se pregăteşte să devină egală cu noaptea, iar lumea, se spune, se reînnoieşte.

Maria, copilul născut printr-o minune

Sfînta Fecioară Maria a fost singurul copil al drepţilor Ioachim şi Ana din Ierusalim. Naşterea Ei este datată între anii 19 şi 22 î.H. Această sărbătoare este prăznuită în Răsărit din secolul al V-lea, iar în Occident a fost introdusă în secolul al VII-lea, în timpul Papei Serghie I, generalizarea ei avînd loc însă mai tîrziu, în secolul al IX-lea.
Se spune că părinţii Mariei, Ioachim şi Ana, oameni în vîrstă, s-au rugat mult lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc. Ei I-au făgăduit că, dacă vor avea un copil, îl vor închina Lui. Minunea s-a produs şi, pe 8 septembrie, a venit pe lume Maria, cea care va fi venerată pentru modestia, credinţa ei şi, mai ales, pentru că a fost cea aleasă să-l nască pe Mîntuitor. Naşterea Sf. Fecioare Maria este începutul istoriei mîntuirii noastre, de aceea, la 8 septembrie, toţi creştinii se bucură şi sărbătoresc. Iar a doua mare bucurie este dată de credinţa şi speranţa noastră că Maica Domnului ne ocroteşte de acolo, din împărăţia cerurilor, unde se roagă Fiului ei, Iisus Hristos, pentru noi, oamenii.

Ziua mamelor

De Ziua Naşterii Sfintei Fecioare Maria, mamele care vor să li se împlinească o dorinţă legată de copiii lor este bine să se închine la o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, apoi să împartă dulciuri copiilor săraci. La fel sînt îndemnate să facă şi gravidele care vor să aibă o naştere uşoară. Cu mult timp în urmă, se spunea despre femeile care nu puteau avea copii că au greşit, iar Dumnezeu şi-a întors faţa de la ele. Pentru a fi totuşi binecuvîntate cu copii, ele ţineau toate posturile din an, dădeau acatiste şi lumînări bisericilor. Nelucrînd în ziua de vineri puteau fi ajutate de către Sfînta Vineri. Dacă tot nu li se împlinea dorinţa, se recurgea uneori la descîntece şi farmece. De cele mai multe ori se rostea un descîntec deasupra unui pahar plin cu rachiu, vin sau borş, din care nu a gustat nimeni. Apoi se bea de trei ori, fără să fi mîncat înainte. În alte cazuri, se preparau băuturi din ierburi de leac (trandafir alb, usturoi, liliac alb, romaniţă) fierte în vin sau în miere. Se culeg flori şi se pun la icoana Fecioarei, acestea fiind considerate bune de leac.

Cei ce lucrează în această zi vor avea mare pagubă în casă

• În tradiţia populară s-au moştenit o mulţime de obiceiuri şi datini care, în unele părţi ale ţării, încă mai sînt respectate. Bărbaţii n-au voie să poarte pălărie în această zi. De fapt, de-acum încolo, pălăria se pune în cui, şi se foloseşte căciula. De aici şi spusa: „O trecut Sîntămărie, leapădă a pălărie!“. Tot azi, se tocmesc pîndarii pentru vii şi se leagă ciocul păsărilor pentru a nu prăda strugurii. După această zi, nu se mai seamănă grîu. Oamenii trebuie să deschidă uşa cînd încă e întuneric, căci, de găseşte Maica Domnului deschis, intră şi lasă noroc. Românii nu aprind focul în vatră, timp de două zile, acest lucru fiind aducător de ghinion şi boală. Şi pe 9 septembrie e sărbătoare, sînt prăznuiţi părinţii Maicii Domnului, sfinţii Ioachim şi Ana. Nu trebuie să lucrăm sub niciun chip, fiindcă e rău de arsuri şi pentru mame, şi pentru copiii lor. Nu se găteşte, oala cu mîncare aflată pe foc în aceste zile se va vărsa şi va provoca arsuri copiilor. Din bătrîni, se ştie că aceia care nu vor ţine aceste zile şi vor lucra vor avea parte de izbituri, de lovituri, de dureri circulare în jurul capului şi vor avea mare pagubă în casă.

Taina numelui Maria

• „Apoi Ana, rămînînd însărcinată, după nouă luni a născut o fiică, pe care, după obiceiul Legii Vechi, la opt zile o duseră la preotul bisericii spre a-i pune numele. Cu chip tainic, i s-a dat pruncii acest nume de Maria, căci Maria înseamnă împărăteasă, ca ceea ce avea să fie Împărăteasa îngerilor şi Doamna întregii lumi. Încă şi altă taină ascunde în sine numele de Maria“, spunea în predica sa părintele Cleopa. Numele acesta se compune din cinci litere ce închipuiesc tainic numele celor cinci mari şi renumite femei din Vechiul Testament. Astfel, litera „M“ arată pe „Mariam“, sora lui Moise şi a lui Aaron. Litera „A“ este Avigheia, femeia lui Nova. Litera „R“ este Rahila, soţia lui Iacob. Litera „I“ este Iudit, văduva cea sfîntă; litera „A“ este Ana, femeia lui Elcana.

În această zi candela trebuie să ardă neîncetat

• Potrivit tradiţiei, naşterea Prea Sfintei Fecioare, mama lui Iisus Hristos, încheie o perioadă bine definită, marcînd în calendarul arhaic sfîrşitul verii. De asemenea, aceasta este şi ziua cînd rîndunelele pleacă spre ţările calde, iar ţăranii culeg ultimele plante şi fructe de leac, bat nucii, pentru ca la anul să facă rod, începerea culesului viilor, semănatul grîului, orzului şi secarei, jupuirea cojii de pe ulmi pentru a fi folosită primăvara la legatul viţei-de-vie. În alte zone, femeile care îşi doresc să aibă copii trebuie să meargă în această zi la biserică, să se roage în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi femeile însărcinate pentru ca Maica Domnului să le ajute să nască uşor.
În fiecare casă de creştini trebuie să existe icoana Maicii Domnului, iar în această zi candela trebuie să ardă neîncetat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *