În popor se spune că de Schimbarea la Faţă nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să te certe cineva, că aşa vei fi tot anul, pînă la următoarea Schimbare la Faţă.
Credincioşii prăznuiesc, astăzi, Schimbarea la Faţă a Mîntuitorului. Sărbătoarea face parte din praznicele împărăteşti şi a fost celebrată prima dată în biserica zidită de Sfînta Elena pe muntele Taborului. În Calendarul popular, a şasea zi a lunii august are multe semnificaţii. Ea marchează hotarul dintre vară şi toamnă.
Tradiţia spune că astăzi încep să se îngălbenească frunzele în pădure, apele se răcesc, tîrîtoarele îşi caută ascunzişuri, iar păsările migratoare îşi încep călătoria. Tot acum sînt recoltate multe plante şi fructe de leac. Cititorii în stele făceau în această zi observaţii şi pronosticuri astronomice pentru lunile care urmau. În popor există credinţa că aceia care se roagă în această zi să scape de un viciu au toate şansele să reuşească. În plus, credincioşii îşi pomenesc morţii şi dau de pomană struguri, must sau faguri de albine.
Tot în popor se mai spune că de Schimbarea la Faţă nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să te certe cineva, că aşa vei fi tot anul, pînă la următoarea Schimbare la Faţă. Din această zi se interzice scăldatul, dar şi dormitul afară. Schimbarea la Faţă a Mîntuitorului pe muntele Tabor este una dintre cele mai mari sărbători creştine, cînd apostolii Săi se conving că marele lor învăţător este nu numai un prooroc al lui Dumnezeu, ci şi Dumnezeu adevărat. Evenimentul s-a petrecut în ultimul an al vieţii pămînteşti a Mîntuitorului, cu cîteva luni înainte de răstignirea Sa.
Potrivit relatărilor biblice, Iisus venea spre nordul Ţării Sfinte, se îndrepta către Ierusalim şi le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce şi Învierea Sa, care îl aşteptau în Ierusalim. Ajungînd în dreptul muntelui Tabor, a lăsat la poalele muntelui ceata ucenicilor Săi şi i-a luat cu El numai pe Petru, Iacob şi Ioan, discipolii cei mai de nădejde. Iisus, împreună cu cei trei, a urcat pe munte ca să se roage şi, pe cînd se ruga El, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mîntuitorului s-a făcut altul; faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca zăpada. Apoi, ochii apostolilor sînt martorii unei noi surprize – un nor de lumină îi învăluie şi pe ei, iar din nor aud deodată un glas care zice: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“ (Matei 17, 5). De spaimă, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt. Dar Iisus s-a apropiat de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi“. Cînd au ridicat ochii, nu mai era decît Iisus singur. Şi El le-a poruncit să nu dezvăluie nimănui nimic din cele ce văzuseră, pînă după învierea Sa din morţi.
Lasă un răspuns