Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) a Bisericilor Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. Povestea Nașterii lui IIsus Nașterea Mîntuitorului a avut loc în urmă cu 2000 de ani într-o peşteră din Betleemul Iudeii. Atunci, împărat al Imperiului Roman era Octavian Augustus (27 î.d. – 14 d.Hr.) în timp ce guvernator al provinciei Siria, de care ţinea şi Iudeea, era Quirinius, iar rege în Iudeea era Irod Idumeul (37 î.d. – 4 d.Hr.).
Evenimentul naşterii Mîntuitorului s-a întîmplat către sfîrşitul domniei lui Irod, fiind fixat de către Sfîntul Dionisie Exiguul în anul 753 de la întemeierea Romei, de cînd se numără anii erei creştine. Deasupra locului Naşterii Domnului din Betleem străjuieşte de peste 1600 de ani, biserica ctitorită de Sfînta Împărăteasă Elena, sec. IV.
În relatările Sfintelor Evanghelii, aflăm istoria Nașterii Domnului. Sfînta Fecioară Maria locuia în micul orăşel Nazaret. Bătrînul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, era un bărbat „drept“, după cuvintele Evanghelistului Matei, din neamul lui David. Numele lui Iosif se traduce prin „Iahve să adauge”, iar meseria sa era aceea de dulgher. Se pare că locul de origine al lui Iosif era cetatea Nazaretului în care Iisus avea să copilărească. Deci, atît Iosif logodnicul, cît şi Sfânta Fecioară trebuiau să se înscrie în oraşul strămoşului David, adică în Betleem. Aici, nu au găsit nicăieri loc de adăpost pentru că veniseră foarte mulţi iudei originari din această localitate pentru a se înscrie la recensămîntul organizat de Imperiul Roman. La ieşirea din Betleem, dincolo de poarta din spre miază-zi s-au oprit. Aici, au găsit o peşteră care slujea drept staul pentru vite. S-au adăpostit în acest loc, unde, în sărăcia cea mai desăvîrşită, Sfînta Fecioară Maria a adus pe lume pe Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Naşterea lui Hristos este un eveniment istoric, pentru că se petrece într-o anumită epocă, pe vremea cînd în Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar în Iudeea guverna Irod. Sfinţii Evanghelişti insistă în accentuarea caracterului istoric al evenimentului, pentru că vor să arate că Hristos a fost o personalitate istorică, ceea ce înseamnă că a luat cu adevărat trup omenesc şi că întruparea nu a fost o presupunere sau o închipuire.
Primele documente despre sărbătoarea Naşterii Domnului le găsim din secolul al III-lea, în Istoria bisericească a lui Nichifor Calist, care a consemnat o tradiţie, potrivit căreia numeroşi creştini au ars de vii într-o biserică din Nicomidia, în care se adunaseră pentru a cinsti Naşterea Domnului. Acest eveniment a avut loc în perioada persecuţiilor împotriva creştinilor, iniţiate de împăraţii Diocleţian şi Maximian.
Scriptura aminteşte de „cei trei magi” de la Răsărit, care l-au “aflat pe Prunc înfăşat în iesle”, aşa cum le spusese binevestitorul Gavriil, după ce au fost călăuziţi de o stea. Crezând cu tărie că Acela este Mântuitorul, magii “I s-au închinat şi L-au făcut cunoscut şi I-au adus daruri, 28 de monede din aur, gravate, şi 62 de bucăţi sferice de tămâie şi smirnă. Aur pentru Iisus Împăratul Cerurilor, tămâie pentru că Mântuitorul S-a jertfit pentru noi „spre miros de bună mireasmă” (Efeseni 5, 2), aceasta fiind chiar lucrarea Sa, şi smirnă pentru că a trecut prin moarte şi a înviat (smirna fiind folosită la înmormântare pentru a întârzia descompunerea trupului).
În Icoana Naşterii Domnului găsim întregul mesaj din Evanghelie, fiind cuprise în detaliu toate elementele biblice, dogmatice, dar şi de tradiţie bisericească. Apar astfel îngerii care îl slăvesc pe Dumnezeu, raza, muntele şi îngerul care anunţă păstorilor Naşterea, apoi Magii, care aduc daruri, Pruncul Hristos şi Maica Domnului în peşteră sau în iesle, boul, asinul, iar în registrul cel mai de jos Iosif, diavolul deghizat în păstorul Thyrros, moaşele Salomeea şi Zelemi spălând Pruncul.
Lasă un răspuns