Sfîntul Dimitrie, care a devenit guvernator al Tesalonicului după moartea tatălui său, este considerat în tradiţia populară românească patronul păstorilor sau cel care desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Tradiţia spune că în ziua de 26 octombrie iarna este „descuiată“, pe la sate se fac focuri mari şi se dau drumul de pe deal unor roţi de foc făcute din paie şi fîn. Femeile împart copiilor covrigi, nuci, mere şi fructe uscate, iar bărbaţii scot tăciuni din foc şi-i aruncă spre livezi pentru ca în anul următor să fie recolta bogată. Supersiţia spune că, dacă de Sf. Dimitrie este înnorat, vînt şi ploaie, atunci vom avea o iarnă grea, cu zăpezi mari. Dacă e frig, dar senin, atunci iarna va fi mai uşoară.
Anul împărţit între Sîngiorz şi Sumedru
Sfîntul Dimitrie s-a născut în oraşul Salonic (Tesalonic, în regiunea Macedonia din Grecia de azi) din părinţi de bun neam, creştini. A fost ostaş pe timpul Împăratului Maximilian, iar pentru înţelepciunea sa şi pentru vitejia de care a dat deseori dovadă i s-a dat funcţia de guvernator la Salonic. Dar tînărul Dimitrie a preţuit mai mult credinţa sa în Domnul nostru Iisus Hristos decît dragostea pămîntească. De aceea, toată înrîurirea sa a pus-o în slujba răspîndirii credinţei creştine în oraşul său, atrăgînd mulţime de păgîni la creştinism. În popor, Sfîntul Dumitru, căruia i se mai spune şi Sumedru, e unul din stîlpii care împarte anul în două. Prima stîlp al anului este Sfîntul Gheorghe, cunoscut în popor drept Sîngiorz, prăznuit în fiecare an pe 23 aprilie. Sîngiorz, capul primăverii, alungă frigul, aduce căldura şi este sfîntul cel mai mare peste cîmpuri. Primăvara vine imediat ce aleargă Sfîntul Gheorghe cu calul său împrejurul pămîntului. Iar cînd aleargă Sfîntul Dumitru, Sumedru, frunzele cad şi iarna stă să-şi arunce primul omăt. Între cei doi sfinţi, se spune în popor, ar exista şi un legămînt pe viaţă şi pe moarte: dacă pădurea nu este înfrunzită pe 23 aprilie, Sumedru îl omoară pe Sîngiorz. La fel va păţi şi Sumedru dacă de ziua de 26 octombrie Sîngiorz va găsi frunze verzi pe arbori. O zicală spune că „La Sîngiorz se încaieră cîinii, la Sumedru se bat stăpînii“.
„Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!“
La o trecere prin Salonic a Împăratului Maximilian, unii dintre păgîni s-au plîns Împăratului cum că Dimitrie a trecut la religia creştinilor şi strică legile împărăteşti. Fiind întrebat despre aceasta, Sfîntul Dimitrie a mărturisit adevărul, iar împăratul a dat poruncă să-l arunce în închisoare. În suita Împăratului venise în Salonic şi un gladiator, anume Lie, recunoscut că ucisese mulţi oameni în luptele din arenă. Un creştin din Salonic, cu numele Nestor, s-a dus la Sfîntul Dimitrie, în închisoare, cerîndu-i binecuvîntarea pentru a lupta cu Lie. Sfîntul Dimitrie i-a zis: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!“. Şi Nestor l-a învins pe Lie în luptă. Auzind Împăratul de moartea lui Lie, a chemat pe Nestor şi l-a întrebat cu ce farmece a ucis pe Lie. Nestor a mărturisit că Iisus Hristos i-a dat puterea. Pentru aceste vorbe, lui Nestor i s-a tăiat capul din porunca împăratului, astfel împlinindu-se cuvîntul lui Dimitrie. Tot din porunca Împăratului, înjunghiat cu o suliţă, a murit şi Sfîntul Dimitrie, la 26 octombrie, anul 296.
Vindecările din Salonic
Ajungînd împărat Sfîntul Constantin cel Mare care a dat libertate tuturor creştinilor, s-a făcut o mare biserică din lemn în Salonic, peste moaştele Sfîntului Dimitrie, unde alergau mulţi credincioşi orbi, şchiopi, bolnavi de tot felul şi cu rugăciunile sfîntului se întorceau sănătoşi la casele lor. Printre aceştia a fost şi un dregător împărătesc anume Leontie, care, venind la biserica Sfîntului Dimitrie, s-a făcut îndată sănătos. Drept mulţumită, a început să facă o biserică mare din piatră în locul bisericii mici din lemn, în cinstea Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie. Pe cînd săpau temeliile bisericii, cu rînduiala lui Dumnezeu, au descoperit şi racla cu moaştele Sfîntului Dimitrie, din care izvora mir binemirositor cu care se ungeau cei suferinzi şi se vindecau. Biserica făcută de Leontie a fost mărită mai tîrziu, ajungînd cea mai mare şi mai veche biserică din Salonic, care se păstrează pînă astăzi. Tot Leontie, fiind iubitor de Dumnezeu, a făcut o raclă nouă din argint şi a aşezat în ea moaştele Sfîntului Dimitrie, care se păstrau sub altarul marii biserici. Mormîntul Sfîntului Dimitrie se află şi astăzi la catedrala din Salonic.
Minuni la moaştele Sfîntului Dimitrie
Un alt lucru minunat s-a întîmplat şi în timpul împăratului Justinian cel Mare. După ce a zidit biserica Sfînta Sofia din Constantinopol, împăratul voia să aducă în ea moaştele Sfîntului Dimitrie de la Salonic. Deci, trimiţînd cîţiva clerici şi credincioşi la biserica sa, cînd să se atingă de raclă, îndată a ieşit din ea lumină de foc şi scîntei, încît toţi au căzut la pămînt. Apoi s-a auzit un glas care-a spus: „Staţi şi nu îndrăzniţi!“ Cuprinşi de spaimă, şi-au cerut iertare de la Sfîntul Dimitrie şi, luînd puţin pămînt din biserica lui, s-au întors la Bizanţ. Altădată era mare secetă şi foamete în Salonic. Atunci Sfîntul Dimitrie, călare pe un cal, se arăta corăbierilor care transportau grîu pe mare şi le zicea: „Duceţi grîul în cetatea mea, Salonic, căci este lipsită“. Se mai spune că odată au năvălit barbarii să prade oraşul Salonic şi toţi creştinii plîngeau la moaştele Sfîntului Dimitrie să-i scape de robie şi de moarte. Într-o noapte s-au văzut doi tineri luminaţi trimişi de Mîntuitorul să-i poruncească sfîntului să plece din cetatea sa şi să lase Salonicul în mîinile păgînilor pentru păcatele poporului. Dar Sfîntul Dimitrie nu a voit să părăsească patria sa, ci, rugîndu-se mult lui Dumnezeu pentru creştini, îndată oastea păgînilor s-a depărtat şi Salonicul a scăpat de distrugere şi robie. Şi multe asemenea semne, vindecări de boli şi fapte minunate făcea Sfîntul Mucenic Dimitrie.
Tradiţii de Sfîntul Dumitru
• Întreaga suflare a comunei Moeciu se adună în ajunul sărbătorii Sfîntului Dumitru pentru a aprinde „Focul lui Sumedru“. Sărbătoarea, de origine păgînă, se ţine în fiecare an, înainte de Sfîntul Dumitru, protector al păstorilor. Imensul rug se aprindea în trecut pentru a „le face cald spiritelor bune“ care vin pe pămînt în această perioadă, dar şi pentru purificare, o dată cu înnoirea anotimpului.
• Moşii de toamnă (Ajunul lui Sumedru): se face pomană grîu fiert cu unt, lapte sau brînză. În unele locuri, oamenii fac în ajun foc; se aduce un brad mare căruia i se dă foc. Femeile împart nuci, pîine, mere, covrigi. În sat se fac mai multe focuri, iar fiecare duce acasă un tăciune pe care îl aruncă în livadă;
• Acum se tocmesc oamenii la diversele trebi boiereşti şi se strică stînele. Se tunde coama cailor pînă la trei ani, ca să aibă păr frumos;
• Celui ce va ţine această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de colţii lupilor, iar el şi familia lui vor fi feriţi de boli;
• Dacă la Sumedru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă. De asemenea, se spune că dacă e lună plină şi cerul acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele;
• Ciobanii pîndesc toată noaptea unde dorm oile şi, dacă dimineaţa se va trezi întîi o oaie albă şi va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.
8.700 de purtători ai numelui sfîntului Dumitru
• În ţara noastră, numele de Dumitru este unul dintre cele mai populare, peste 337.000 de români sărbătorindu-şi onomastica. În judeţul nostru sînt sărbătorite aproximativ 5.700 de persoane cu acest nume. Dintre acestea, în jur de 500 sînt doamne care poartă numele de Dumitra, Dumitriţa sau Dumitrela.
Tuturor le urăm „La mulţi ani!”
Lasă un răspuns