Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs fiind pronunţată următoarea soluţie:
Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte următoarele:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Până acum, șoferii sancționați de agenții de la Poliția locală s-au adresat instanțelor de judecată, contestând amenzile primite. Dar,instanțele de judecată nu aveau o poziție unitară în ceea ce privește înterpretarea și coroborarea celor două legi care reglementează acest domeniu, și anume, OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, respectiv, Legea 155/2010 privind organizarea și funcționarea Poliției locale. Ca urmare, în cauze identice, instanțele au dat decizii diferite, fie în favoarea șoferilor, fie în cea a polițiștilor locali.
ÎCCJ, chemată să facă lumină
Sesizat în acest sens, recent, Avocatul poporului s-a adresat adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), cu un recurs în interesul legii, pentru interpretarea şi aplicarea OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Lasă un răspuns